Schimbări climatice: Unul din cele mai mari fluvii din Maroc nu mai ajunge la mare...

“Debitul a scăzut dramatic și din cauza exploatării excesive”, explică pentru AFP pensionarul agronom, în timp ce fotografiază deșertul care a fost gura de vărsare a fluviului, la câțiva kilometri de stațiunea balneară Saïdia (nord-est), aproape de granița cu Algeria.

Mai rău de atât, apa mării avansează din lateral către albia fluviului, pe o lungime de cca 15 km, obligând locuitorii să renunțe la exploatarea propriilor terenuri din cauza salinității în exces.

Salinitatea și seceta afectează mai ales malul drept, în comuna Karbacha, unde hectare întregi cultivate cu pepeni de fermierul Ahmed Hedaoui sunt grav afectate. “Nici măcar porcii nu le mănâncă” încearcă el să se amuze.

“Anul acesta am investit aproape 300.000 de diharmi (aproape 30.000 de euro) pentru dotări. Pentru irigarea pepenilor am instalat două pompe cu motor, dar nu m-am ales cu nimic. Și totul din cauză că nu plouă, dar mai ales din cauza salinității fluviului”, spune cu părere de rău acest agricultor în vârstă de 46 de ani.

Iarba nu mai e verde nici pe terenul alăturat, unde vărul său Mustafa cultivă anghinare. Plantele sunt într-o stare jalnică.

“Lovitura de grație”

“Se împlinesc două luni de când câmpul n-a mai fost irigat, din lipsă de apă dulce. Evităm apa fluviului, deoarece sarea afectează solurile pentru mulți ani”, povestește acest profesor de franceză, reprofilat în agricultură, care momentan nu exploatează decât o treime din cele 57 de hectare ale sale.

Mustafa Hedaoui, ca și ceilalți 10 agricultori pe care i-am întâlnit aici, dau vina pe gestionarea defectuasă a apei și a infrastructurilor mari, în special a celor două stații de pompare și a celor trei baraje din zonă.

“Dacă ultima stație de pompare, pusă în funcțiune acum șase luni lângă orașul vecin Zairo, va iriga 30.000 de hectare, așa cum este prevăzut, atunci agricultorii din Basse Moulouya sunt terminați”, insistă acesta.

Și mai grav, apa dulce din fluviu “este distribuită nedrept, pentru că producătorii de pomi fructiferi profită de asta”, se revoltă Abderrahim Zekhnini, în vârstă de 61 de ani, care a renunțat să mai muncească cele 200 de hectare pe care le deținea.

Ministerul Agriculturii a primit nenumărate reclamații de la fermieri. “Cu siguranță stațiile de pompare sunt cele care afectează debitul fluviului, dar studiile au fost realizate din amonte pentru evitarea oricărui dezechilibru”, afirmă pentru AFP director regional în minister, Mohamed Bousfou.

“Prioritate are pomicultura față de cultivarea legumelor, deoarece suntem martorii unei situații de secetă ieșite din comun. E mai dificil să înlocuiești un copac distrus, decât o plantație sezonieră”, afirmă funcționarul..

“Din rău în mai rău”

Până în 2050, seceta va fi din ce în ce mai severă din cauza scăderii nivelului de precipitații (-11%) și a creșterii temperaturilor (+1,3°C), potrivit raportului realizat de Ministerul Agriculturii, care preconizează o reducere cu peste 25% a resurselor de apă pentru irigații.

“Însă ceea ce mă mâhnește cel mai tare, este să văd cum copiii mei sunt nevoiți să lucreze pe alte plantații, nu pe ale noastre”, spune cu părere de rău M. Zekhnini.

Nici pe malul din stânga lucrurile nu merg mai bine: “Cultivăm aceste pământuri din tată în fiu, dar situația se înrăutățește, mergem din rău în mai rău”, mărturisește cu amărăciune, Samir Chodna. “În ziua de azi, toți tinerii din zonă nu se gândesc decât să emigreze”, afirmă tânărul.

Traducere de Elena Neguș, după articolul publicat de France 24