Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Laponia: Lupta crescătorilor de reni cu turbinele eoliene

norvegia_eoliene.png

John Kristian Jama, crescător de reni, la ferma eoliană Storheia, una din cele mai mari din Europa, Afjord, Norvegia, 7 decembrie 2021
Sursa imaginii: 
Jonathan NACKSTRAND AFP via France24

Pe crestele bătute de vânturi, frații Jåma fac slalom printre turbinele eoliene, care se întind cât vezi cu ochii, aici unde renii lor ar trebui să pască acum. Criză climatică sau nu, în viziunea acestor păstori de reni, turbinele trebuie să dispară, pentru că ele, cu dimensiunile lor gigantice și cu zgomotele pe care le fac în timp ce funcționează, sperie animalele.

„Zona era perfectă pentru renii noștri, era curată, lipsită de orice activități umane. Acum, totul este deteriorat", spune Leif Arne cu tristețe.

Membrii minorității Sami din nordul Europei sunt împotriva marilor proiecte de infrastructură „verde”, pe care le acuză că le-au redus mijloacele de existență și că le-au încălcat tradițiile ancestrale.

Curtea Supremă din Norvegia a decis în octombrie că două parcuri eoliene ridicate în peninsula Fosen (vestul Norvegiei) au încălcat dreptul a șase familii sami, inclusiv frații Jåma, de a-și practica cultura, încălcând Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilit de ONU.

Împreună cu patru facilități mai mici învecinate, fermele eoliene în cauză, Storheia și Roan, formează cel mai mare parc eolian onshore din Europa, cu o capacitate totală suficientă pentru a acoperi nevoile energetice a peste 170.000 de locuințe.

Totuși, în ciuda deciziei magistraților, nu este clar ce se va întâmpla în viitor. Frații Jåma, dintr-o familie care se ocupă cu creșterea renilor de mai multe generații, consideră că „aceste turbine trebuie demontate”. Finalizat în 2020, parcul eolian Storheia îi privează, spun păstorii, de „cele mai bune” pășuni către care își îndrumă alternativ iarna efectivele de animale, renii nomazi deplasându-se în funcție de anotimp.

Niciun ren prin preajmă

John Kristian, cel mai în vârstă dintre frați, scrutează linia orizontului cu  binoclul. Nici o urmă de ren prin jur. „Este imposibil în prezent ca renii să mai vină în zonă cu toată agitația produsă de elicele care se rotesc, zgomotul îi sperie”, explică acesta.

Înaintea deciziei Curții Supreme, o instanță inferioară sugerase că pierderea acestor terenuri ar trebui compensată financiar, pentru a permite fermierilor să-și hrănească animalele cu furaje în timpul iernii. Părțile interesate au refuzat. „Renii trebuie să-și găsească singuri hrana. Dacă noi îi hrănim, nu mai putem vorbi de păstorit tradițional", justifică Leif Arne.

În lipsă de soluții alternative, frații Jåma vor fi nevoiți să reducă efectivul de animale, a cărui dimensiune nu o menționează, deoarece „ar fi ca și cum am trâmbița câți bani avem în bancă”.

„Luăm în serios hotărârea Curții Supreme (...) Bineînțeles că dorim să redresăm situația”, asigură Torbjørn Steen, purtătorul de cuvânt al Fosen Vind, consorțiul financiar care operează cea mai mare parte a parcului eolian.

„Următorul pas este definirea condiţiilor de exploatare care să garanteze că putem opera aceste turbine eoliene fără a încălca drepturile crescătorilor de reni sau a ameninţa păstoritul. Ceea ce încercăm acum este pur şi simplu un dialog cu crescătorii", promite acesta.

O adevărată dilemă

Acţionar principal al proiectului, incriminat prin intermediul grupului public Statkraft, statul norvegian se confruntă cu o dilemă descurajantă.

„Nu am decis dacă instalațiile pot rămâne parțial sau integral”, a declarat ministrul Marte Mjøs Persen. O dezamăgire pentru poporul Sami, care vede acest lucru ca pe o metodă de a trage de timp, sau chiar o modalitate de a ocoli decizia instanței pe termen lung.

„Statul trebuie să recunoască faptul că au fost comise greșeli grave”, a reacționat Silje Karine Muotka, președinta Sameting, Parlamentul consultativ sami, din Norvegia. „Trebuie să urmeze acțiuni concrete: autorizația de funcționare trebuie anulată, turbinele eoliene pur și simplu demontate, iar zona restituită crescătorilor”, a adăugat aceasta.

Cu fiecare zi, crescătoarea Sissel Stormo Holtan, în vârstă de 40 de ani, își pierde tot mai mult încrederea în justiție. „Am câștigat, dar nu s-a întâmplat nimic, (...) îți dă un sentiment de nedreptate", spune aceasta în timp ce hrănește din palmă un pui de ren.

Sissel Stormo Holtan hrănește un pui de ren lângă locuința sa din Namdalseid, comitatul Troendelag, Norvegia, 7 decembrie 2021; Foto: Jonathan NACKSTRAND AFP via France24

Drept de veto?

Popor indigen care a trăit în mod tradițional din creșterea renilor și pescuit, Sami - numiți anterior laponi - au o istorie dureroasă. Această comunitate de aproximativ 100.000 de oameni împărțiți între Norvegia, Suedia, Finlanda și Rusia a făcut obiectul unor încercări brutale de asimilare în secolul al XX-lea, iar terenurile sale sunt acum ocupate cu infrastructuri energetice, miniere, rutiere și turistice.

Înainte de Storheia și Roan, în aceste regiuni au apărut și alte parcuri eoliene, iar altele sunt în construcție sau în curs de dezvoltare.

Consiliul parlamentar Sami, un forum de cooperare între parlamentele Sami din Norvegia, Suedia și Finlanda, solicită acum dreptul de veto. Orice proiect eolian trebuie să fie aprobat de populația locală și de reprezentanții aleși ai acestora. În caz contrar trebuie suspendat, conform solicitării.

Deși recunoaște că „schimbările climatice reprezintă o problemă gravă care afectează comunitatea Sami”, Consiliul consideră că măsurile care vizează limitarea acesteia „nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra culturii și condițiilor de viață ale populațiilor indigene”.

Decizia ar putea crea un precedent legal care ar putea afecta alte proiecte de infrastructură pe vastele teritorii locuite de Sami, atât în Norvegia, cât și în țările învecinate. „Alte companii se vor gândi de două ori înainte de a începe un proiect fără ca legalitatea acestuia să fi fost testată în prealabil”, a declarat Susanne Normann, cercetător la Centrul pentru Dezvoltare și Mediu de la Universitatea din Oslo.

 „Pedeapsă dublă”

Alarmați de devastările ecologice pe care le-ar fi putut produce activitățile miniere în alte părți ale țării, Sami au strâns în 2020 peste 37.000 de semnături într-o petiție în care critică administrația pentru lipsa consultării populației.

Trăind în principal în Arctica, o regiune care se încălzește de trei ori mai repede decât restul planetei, acești oameni resimt mai rapid ca oricând schimbările climatice. „Noi, cei care am trăit și am lucrat aici toată viața, vedem cum vegetația se schimbă, permafrostul se topește, apar noi specii de insecte și plante”, spune Matti Blind Berg, care crește reni lângă Kiruna, în nordul Suediei.

Termometrul alternează între perioadele de frig și dezgheț, acoperind solul cu straturi groase de gheață care pot împiedica accesul renilor la licheni. În acest context, parcurile eoliene nu fac decât să crească presiunea asupra terenului.

„Înțeleg pe deplin că avem nevoie de o tranziție ecologică”, spune Matti Blind Berg, „dar mi se pare bizar ca aceasta să vină în detrimentul naturii”.

Traducere de Irina Șerban după articolul publicat de France 24.