Ieșenii tot mai preocupați de reducerea risipei alimentare (reportaj)

risipa_mancare_alimente.jpg

Sursa imaginii: 
© Dave Zajac/Record-Journal via AP

Prețurile în creștere îndeamnă tot mai multe familii dar și bucătarii restaurantelor la cumpătare. Gătim mai puțin, punem ce rămâne la congelator pentru altădată sau se inventează rețete în care se folosesc resturile de la prânz sau cină. Și hipermarketurile conturează tot mai mult strategii pentru reducerea risipei alimentare.

Ioana nu risipește. Fii ca Ioana !

”Vorbim de chibzuință și de un mod economic de a trăi. Uite, să știi că eu am mai cumpărat alimente gata să expire. Nu pentru că nu aș fi avut bani să-mi iau din acelea în termen de valabilitate. Dar arătau bine, știam că le gătesc în seara aceea și chiar au fost bune. So good. Dar și magazinele trebuie să aibă o anumită politică pentru că risipa alimentară mi se pare mult mai mare la marile supermarketuri”, spune Ioana Amăriuței Popa.

Are doi copii și spune că privind prin oglinda prețurilor în creștere, risipa alimentară trebuie să devină istorie. Cum procedează Ioana?

„În primul rând gătesc ceea ce ne place tuturor să mâncăm. Ce ne place separat gătesc în cantități mai mici. Ca să nu risc să arunc. De exemplu, fasolea păstăi îmi place numai mie din familie. Așa că folosesc o oală mai mică. Suntem obișnuiți să mâncăm din mîncare și a doua zi. Ne place.

Apoi planificarea. Sunt o persoană ocupată așa că la sfîrșit de săptămână planific pe două, trei zile în avans. Așa va fi variat și pentru noi și pentru copii. Nu vreau să stau să mă gândesc ce gătesc. Și mai fac ceva. Congelez. De exemplu la sarmale. Fac mai multe și pun în punguțe la congelator. Uite că ai o mâncare gata făcută și la îndemână. Evit să arunc pentru că unele alimente le congelez”, explică Ioana Amăriuței Popa.

 

Angajații unui important hipermarket, primii clienți ai produselor cu prețuri reduse

Natalia Nicolae, director zonal al unui hipermarket prezent în multe orașe din România, spune că politicile de prevenire a risipei alimentare se dezvoltă permanent : „Avem un program care se numește Reducerea risipei alimentare. Oferim prețuri mai bune produselor care se apropie de limita de consum astfel încât să poată fi utilizate chiar și când mai sunt câteva zile. Știm că sunt bune. Ne place să nu aruncăm.

Orice produse avem pe care nu reușim să le epuizăm pănă la data limită de consum, avem parteneri cu care reușim să le folosim. Pentru animale, canișe, ferme, hrana animalelor. Încercăm să pierdem cât mai puțin”, a declarat Natalia Nicolae.

Rîde și spune că ”zona este bine amenajată și semnalizată astfel încât să poată fi utilizată într-un mod normal ca orice alte produse. Noi suntem primi clienți să știți!”

„Dacă reușești să combini acele gusturi să îți dea senzația de umami atunci poți să mănânci doar două, trei linguri"

Dar cum previn risipa alimentară restaurantele?

Cătălin Amarandei este bucătar, sau Chef, cum se spune acum, într-un restaurant din Iași. ”Folosim tot”, dă asigurări Catalin Amarandei care detaliază: „în primul rînd încercăm să menținem totul din scurt, zi de zi. Prin comenzile date, prin spațiul de stocare limitat care mă îndeamnă pe mine la vigiliență în a plasa comenzile. Facem totul aici de la zero.

Avem pierderi foarte mari în restaurante cînd nu utilizăm complet o legumă sau un pui sau chestii de astea. Făcând totul ca în casă de la zero, transformând fiecare parte, bucățică a legumei, a proteinei, reducem pierderile și risipa alimentară foarte mult. Apoi gramajele din farfurie sunt menite pentru a avea senzația de saturație dar nici așa de mult ca să se arunce mâncarea la final de cină sau de prânz”.

Dar ce înseamnă un gramaj care să asigure senzația de sațietate? „Dacă reușești să combini acele gusturi să îți dea senzația de umami atunci poți să mănânci două, trei linguri și să fie atât de bun încât să nu îți trebuiască mai mult. Încercăm prin ceea ce facem să transpunem aceste lucruri către clienți.

În principiu avem nevoie să simțim dulce, sărat, acrișor și amar pentru a avea o senzație cât mai aproape de saturație, pentru a te simți cât mai bine. Prin preparatele și ingredientele noastre încercăm să transpunem lucrul acesta.

De exemplu la un carpaccio de vită, în afară de senzația dată de proteină, o combinăm cu un piure dulce acrișor, cu o textură crocantă care are un parfum de fundal dat de trufe, cremozitate, un pic acidă de la vinete. Lucrurile se combină, își găsesc o cale astfel încât nu ai nevoie de foarte mult ci doar de acele îmbucături” a exemplificat Cătălin Amarandei.

”Porțiile extrem de mari ar trebui să devină istorie”

Bucătarul ieșean spune că porțiile extrem de mari ar trebui să devină istorie. Chiar dacă le iei la pachet acasă, a completat Cătălin Amarandei, le lași pe a doua zi și de multe ori ajung la coșul de gunoi. Altfel spus nu le mai aruncă restaurantul, le aruncăm noi.

Directorul Salubris, Catalin Neculau declară că nu există statistici care să ne arate câte alimente aruncă ieșenii : ”Deșeurile alimentare aruncate sunt o problemă pentru mediu. Media UE spune că 20% din alimentele pe care le cumpărăm le aruncăm, iar această risipă alimentară aduce anual 186 de milioane de tone de CO2. Fiecare român aruncă între 95 și 115 kilograme de hrană în fiecare an. Este enorm. În următorii ani trebuie să scădem cu 50% rispa de alimente”, a încheiat Cătălin Neculau.

Multe gospodine din Iași cumpără legume de sezon la prețuri mici și le congeleaza în porții de o masă pentru vremurile în care prețurile vor urca. Altele inventeaza rețete în care folosesc carnea sau legumele rămase de la prânz sau cină.

Și vă mai amintiți celebrul îndemn al bunicilor? Mănâncă tot din farfurie!