Franța. Seceta și valul de căldură încetinesc transportul naval ecologic

În 2021, Franța a transportat 52 de milioane de tone de mărfuri pe căile sale navigabile – echivalentul a peste 2.625.000 de camioane de pe șosele.

Iar câteva milioane de tone de cărbune și produse petroliere au navigat de-al lungul celor 184 de kilometri ai fluviului Rin, care străbate granița dintre Germania și Franța.

Dar, în timp ce transportul pe căile navigabile interioare poate contribui la reducerea încălzirii globale prin mai puține emisii de carbon, acesta depinde și de schimbările climatice, deoarece navigația fluvială are, evident, nevoie de apă.

Iar anul acesta, apa lipsește. Departamentele franceze Haut-Rhin și Bas-Rhin, la fel ca marea majoritate a departamentelor din Franța, se află în alertă de secetă din cauza precipitațiilor reduse și a temperaturilor ridicate.

Râul depinde de topirea zăpezii din Alpi în timpul verii, dar din aprilie și până acum a plouat foarte puțin.

„Debitul Rinului a ajuns la mai puțin de jumătate față de media din această perioadă a anului”, a declarat Vincent Steimer, directorul direcției teritoriale a instituției publice Căile navigabile franceze (VNF) din Strasbourg.

Rezervele de apă au scăzut

Doar o mică parte a fluviul Rin, care are o lungime de 1.300 de kilometri, străbate Franța, iar cea mai mare parte este canalizată.

VNF, care gestionează aproximativ 6.700 de kilometri din râurile și canalele franceze, spune că transportul mărfurilor pe Rin nu a fost foarte afectat de scăderea nivelului apei, parțial datorită unui sistem de baraje.

Dar canalele, care se bazează în mare parte pe aprovizionarea din lacurile de acumulare, sunt mai afectate.

Pe 1 iulie, coeficientul de umplere a lacurilor de acumulare „ajunsese la 60%, comparativ cu 72% pe 1 iunie 2022”, spune Cécile Aveard, șefa departamentului regional Rhone-Saone al VNF. În urmă cu 10 ani, coeficientul de umplere atingea pragul de 80% în această perioadă a anului.  

„Este îngrijorător”, a declarat aceasta pentru RFI. „Demonstrează că a plouat mult mai puțin în acest an, și este foarte cald, așa că putem vorbi de o evaporare naturală care duce la scăderea rezervelor de apă”.

Lacurile de acumulare acționează ca un fel de „irigare naturală pentru întreg teritoriul”, explică aceasta, furnizând apa potabilă și apa folosită pentru irigațiile din agricultură”. În perioadele de secetă, VNF trebuie să mențină canalele pline de apă pentru a permite navigarea.

Autoritățile franceze stabilesc un nivel minim pentru rezervele de apă, parțial pentru a conserva viața acvatică. Dacă se ajunge la limita stabilită, apa nu mai poate fi luată din râuri și lacurile de acumulare pentru a aproviziona canelele, iar navigația poate fi oprită.

Pe 16 iulie, navigația a fost oprită pe o porțiune a Canalului Burgundiei, între Tonnerre și Migennes.

Marfă mai ușoară

Confruntându-se cu scăderea nivelului apei, navele trebuie să se adapteze.

„Pentru a naviga în aceste ape mai puțin adânci, trebuie să transporte încărcături mult mai ușoare”, spune Aveard.

Multe dintre aceste bărci care trec prin ecluza Gambsheim, aflată la granița dintre Franța și Germania, sunt pline doar pe un sfert.

„Barca aflată acum în ecluză are o capacitate de 4.000 de tone și o încărcătură de 950 de tone”, a declarat Michel, paznicul stației hidrotehnice, pentru France Bleu Alsace.

„Companiile sunt obligate să elaboreze strategii ușor diferite”, a precizat Céline Ohresser, de la departamentul de dezvoltare al VNF din Strasbourg.

„E vară, așa că își pot controla puțin [stocurile] – să importe sau să exporte anumite lucruri mai târziu.

Rute alternative

Transportatorii pot fie să plătească pentru bărci suplimentare pentru a-și muta mărfurile, fie pot să folosească trenuri sau camioane.

„Clienții îmi spun că dacă apa va rămâne la acest nivel, își vor transfera bunurile prin alte modalități de transport”, a precizat olandezul René Goedgezelschap în timp ce transporta cantități reduse de celuloză pe barja sa de 110 metri lungime.

VNF se teme că industriile și afacerile vor avea foarte mult de suferit dacă nivelul apei nu va crește.

În 2018, după o perioadă deosebit de secetoasă, VNF a încheiat un parteneriat cu operatorul feroviar francez SNCF, „pentru veni în sprijinul companiilor care vor să folosească transportul feroviar”, a precizat Ohresser.

Albia secată a râului Loara în Ancenis, vestul Franței, după ce seceta a afectat o mare parte din regiunea vestică a Franței.

Sursa imaginii: 

Reuters/Stephane Mahe

Drumul spre „iadul climatic”

VNF nu susține întoarcerea la transportul rutier.

„Provocarea este să evităm cât de mult posibil transportul rutier în exces”, continuă Ohresser. „Nu ar face decât să amplifice fenomenul [climatic]”.

„Pentru cele mai mari nave de pe Rin, ar fi nevoie de cel puțin 250 de camioane pentru a transporta aceeași cantitate de bunuri”.

De asemenea, o lovitură puternică este reprezentantă de faptul că prețurile la combustibili au atins niveluri record.

Turism

Decizia de a opri navigația pe un segment al Canalului Burgundiei nu va avea un impact puternic asupra mărfurilor, din moment ce transportul de bunuri este limitat din cauza că este un canal foarte îngust.

Dar este foarte cunoscut în rândul turiștilor care preferă bărcile de agrement.

Fie că e vorba de mărfuri sau turism, Aveard subliniază că transportul naval este viitorul.

„Navigarea pe căile navigabile, la o scară atât de mare, emite de patru până la cinci ori mai puțin carbon pe tona de marfă în comparație cu transportul rutier. Acesta e adevăratul avantaj pentru Franța”.

Traducere și adaptare de Miruna-Alexandra Obaciu de pe pagina în limba engleză a RFI