Peru: La 4000 de metri deasupra mării, un combinat siderurgic gigantic și viitorul său incert

„Marea majoritate a populației așteaptă de mult timp relansarea acestui sector, pentru că este o sursă important de venit”, spune Hugo Enrique, un taximetrist în vârstă de 48 de ani.

De la falimentul din 2009 al complexului metalurgic cu o suprafață totală de 19.000 de hectare, majoritatea magazinelor și locuințelor din orașul de 33 000 de locuitori construit în jurul său, au rămas goale.

Timp de aproape un secol, în turnătoria combinatului s-au prelucrat cuprul, zincul, plumbul, argintul, aurul, bismutul, indiul, telurul, antimoniul sau seleniul din minele din apropiere.

Dar cu ce preț?

„Ne obișnuisem cu acest mod de viață, înconjurați de fum, gaze toxice, pe atunci nu știam nimic despre poluare”, spune pentru AFP Manuel Enrique Apolinario, un profesor în vârstă de 68 de ani.

„Cei care au locuit aici au fost bolnavi toată viața, răceli, bronșite, în special probleme respiratorii”, adaugă el, arătându-ne analizele de sânge care dezvăluie niveluri anormal de ridicate de plumb, arsenic și cadmiu.

Potrivit Federației Internaționale pentru Drepturile Omului (FIDH), în 2013 aproape toți copiii localnici cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 12 ani (98%) aveau niveluri ridicate de plumb în sânge.

„Responsabilitate”

În funcțiune din 1922, turnătoria a fost naționalizată în 1974, apoi privatizată în 1997 și preluată de compania Doe Run, deținută de grupul american Renco.

În iunie 2009, Doe Run a fost nevoită să își înceteze activitatea pentru nerespectarea unui program de protecție a mediului.

Treisprezece ani mai târziu, La Oroya încearcă să-și recapete gloriosul trecut economic sub conducerea noilor săi proprietari, o asociație formată din 1.270 de foști angajați ai companiei Doe Run, care promit că activitatea lor nu va fi poluantă.

„Vom funcționa cu acordul populației și vom fi responsabili față de ei și de mediu”, a declarat Luis Mantari, responsabil cu logistica în noua organigramă.

"Este un complex unic. Ceea ce ne dorim, ca muncitori, este ca acesta să funcționeze încă 100 de ani", adaugă José Aguilar, manager de resurse umane.

Aproximativ 14 milioane de tone de deșeuri sau zgură de cupru și plumb sunt depozitate la fața locului, așteptând să fie prelucrate. "Am luptat împotriva poluării, dar nu ne-am opus niciodată funcționării companiei. Vrem să funcționeze, dar cu un plan de protecție a mediului", explică Pablo Fabian Martinez, în vârstă de 67 de ani, unul dintre primii locuitori ai orașului industrial.

„Mi-ar plăcea să se redeschidă, pentru că fără asta, economia nu funcționează în Oroya”, spune Rosa Vilchez, o femeie de 30 de ani al cărui soț își caută de lucru în orașele învecinate.

Sănătatea cetățenilor

În 2011, La Oroya era încă al doilea cel mai poluat oraș din lume. Doi ani mai târziu coborâse pe locul cinci, potrivit Blacksmith Institute.

La Oroya ajunsese să fie comparat cu Cernobâlul din punct de vedere al efectelor asupra mediului, dar de la închiderea topitoriei, concentrațiile de gaze toxice au scăzut semnificativ.

Un grup de locuitori din La Oroya a reclamat statul peruan în 2006 în fața Comisiei Inter-Americane pentru Drepturile Omului (IACHR) pentru că nu le-a fost respectat dreptul la sănătate, dar Comisia nu a finalizat analiza nici acum.

Între timp, directorul CooperAccion, un ONG peruan pentru apărarea drepturilor sociale și de mediu, José de Echave, consideră că deși „așteptările lucrătorilor sunt legitime (...) în această etapă nu putem prioritiza relansarea economică, dacă aceasta afectează ecosistemele”.

"Suntem conștienți de valoarea adusă de complexul metalurgic în plan economic. Nu o negăm, dar trebuie să prioritizăm sănătatea populației", spune și Yolanda Zurita, membru al Mișcării pentru Sănătate din La Oroya, care se ocupă cu plantarea de copaci în jurul orașului, în vederea reducerii poluării...

Traducere de Adriana Petrescu după un articol publicat de France 24