„Orașul negru”: Gdansk, orașul-port polonez, se sufocă în praf de cărbune

În mod obișnuit, Polonia este profund dependentă de zăcămintele sale de cărbune din sud, oamenii de acolo fiind expuși la efectele mineritului asupra sănătății și asupra mediului.

Dar, recent, a apărut o nouă problemă a cărbunelui în porturile poloneze din nordul Mării Baltice.

„Praful de cărbune este peste tot”, a spus Wozniewska pentru AFP, din fața casei în care a crescut.

„Cândva era bej”, a adăugat femeia în vârstă de 37 de ani, arătând spre fațada acoperită acum de un strat gros de praf de cărbune.

„Ziua noastră începe curățând și ștergând, pentru că de fiecare dată când deschidem o fereastră sau o ușă, intră praful”.

Polonia nu folosește doar cărbunele autohton, ci și din import. Majoritatea cărbunelui străin provenea din Rusia învecinată, dar după ce Moscova a invadat Ucraina, Polonia a interzis livrările rusești.

Confruntată cu creșterea prețurilor la energie, Polonia a apelat la Kazahstan, Columbia și Indonezia pentru aprovizionare, autoritățile portuare depozitând cărbunele mai aproape ca niciodată de zonele rezidențiale.

Wozniewska, care are o fiică de o lună, a spus că familia ei nu mai poate petrece timp în grădina lor.

„Avem filtre de aer și umidificatoare care funcționează non-stop. Iar când vrem să ne scoatem copilul afară... mergem în altă parte la plimbare, în loc să stăm în zonă”, a spus ea.

Wozniewska, care este forțată să vorbească tare din cauza zgomotului constant al camioanelor din port, a spus că acestea „circulă non-stop, lucrează constant, indiferent de oră”.

„Nu a fost niciodată atât de rău”, a adăugat ea.

Elzbieta Rostalska, a cărei casă are vedere la canalul portuar flancat de mormane de cărbuni, face ecou sentimentelor Iwonei.

„Trăiesc aici de mai bine de 40 de ani... niciodată nu a fost atât de groaznic ca acum. Este secolul 21, lucrurile ar putea fi făcute altfel”, a spus Rostalska pentru AFP.

„Furtună de praf”

Când a sosit praful de cărbune, „era ca o furtună deșertică, nu puteai vedea lumea pe partea cealaltă a străzii, era tot praf”, a adăugat femeia în vârstă de 64 de ani.

„Am astm bronșic, așa că, uneori, când poluarea devine foarte rea, îmi lasă un gust rău în gât”.

Wozniewska a spus că tatăl ei suferă de emfizem pulmonar, o boală cronică. Un alt locuitor al districtului, Henryk Motyl, se luptă cu boala pulmonară obstructivă cronică.

„Ar trebui să las fereastra larg deschisă un pic în fiecare zi, asta mi-au spus la tratament”, a spus bărbatul în vârstă de 66 de ani.

Și soția lui se luptă cu propriile probleme de sănătate. Recent, aceasta s-a mutat și „în mod miraculos, durerile de cap au încetat”, a spus Motyl.

Fiica lor, Anna Motyl-Kosinska, se luptă acum să pună capăt dezastrului, care a început în toamna trecută, când importurile de cărbune s-au intensificat înaintea iernii.

„Cărbunele de proastă calitate provenit din diverse părți ale lumii este stivuit în fiecare colțișor liber”, a spus ea.

„Îl țin oriunde pot, chiar și în locuri în care nu ar trebui să fie”.

„Orașul negru”

Campania ei cetățenească împotriva poluării solicită măsuri preventive, precum stropirea grămezilor de cărbune cu apă și acoperirea camioanelor pentru a ține praful în frâu.

Presiunea din partea mișcării a dus la o ședință specială a consiliului local, unde locuitorii au desfășurat bannere pe care scria „Gdansk: orașul negru”.

„Aproape 90% din cărbunele care sosește în Polonia este reîncărcat în Gdansk, lângă case”, a declarat primarul Aleksandra Dulkiewicz pentru AFP, adăugând că problema afectează „mii de oameni”.

„Există locuri în Gdansk, grădinițe, unde copiii nu s-au jucat afară de multe, multe săptămâni”, a spus Dulkiewicz.

Locuitoare de o viață a Gdanskului, ea a spus că situația îi amintește de poluarea din perioada comunistă din vremea propriei copilării.

„După ce spălai pervazul, a doua zi se vedeau reziduuri de la cărbunele arzând. Nu am mai văzut așa ceva aici de mulți, mulți ani”.

Consiliul local a invitat autoritățile guvernamentale și portuare la ședință, dar acestea nu s-au prezentat.

Portul este deținut în proporție de 95% de stat.

„Acest lucru demonstrează că nimeni nu vrea să se confrunte cu rezidenții și problemele lor reale și nici să încerce să găsească o soluție”, a spus Dulkiewicz.

Consiliul a cerut guvernului să acționeze imediat, iar unele dintre măsuri au fost deja introduse, dar locuitorii spun că nu este suficient.

„Este mai bine acum, dar mai bine nu înseamnă bine”, a spus Wozniewska.

Traducere și adaptare de Andrei Paraschiv de pe pagina în limba engleză a RFI.