Bardul, omul de acțiune, și campania care a marcat începuturile ecologiei americane--interviu cu Dean King

Scurt pasaj din PROTECTORII VĂII în lectura autorului:

A fost titlu oficial, începând din 1866, cel de "protector" al văii Yosemite din California, dar cel neoficial, simbolic, ii revine pe drept lui John Muir, rapsod fără egal prin forță stilistică și acuitate observațională al spațiului mirific ce a devenit primul Parc Național american. Se regăsește, splendoarea Parcului Yosemite,  în fotografii alb-negru datorate unor C.C. Curtis, Carleton Watkins sau Arthur Warner, dar în primul rând în proza inaripată, debordantă imagistic a lui John Muir. Auto-descris "savant al naturii, geolog, ornitolog, hoinar", John Muir ajunge la San Francisco la vârsta de 29 de ani, în 1868, după 8 ani de peregrinări. Alpinist agil, înfrățit din copilărie cu natura căreia-i cunoaște cele mai intime secrete, Muir a urcat pe toate piscurile lanțului Sierra Nevada și a explorat,  singur  sau în selectă companie--Emerson, Theodore Roosevelt--toate ungherele paradisului natural californian pe care a voit apoi să-l păstreze pentru veșnicie. Conservarea nu era un război pe care Muir îl putea lupta solo. Șansa lui, și a națiunii, a purtat un nume: Robert Underwood Johnson, editor, tip urban, erudit, trăind în lux burghez într-un cartier șic al New York-ului. Prietenia lui cu Muir a fost principala forță motrice a "revoluției ecologice" care, sub șase președinți, avea să adauge, în diverse structuri administrative federale,  zeci de milioane de hectare la zestrea naturală  americană. (Unul dintre ei, Theodore Roosevelt a semnat certificatele de naștere a 5 parcuri, 150 păduri și 18 monumente naționale,  55 de sanctuare ornitologice și refugii zoologice).  N-a fost lină, revoluția, și nu s-a terminat,  pentru că, așa cum reamintește Muir, "nimic nu-i la adăpoat de spoliator" sau de capriciul politic.

Dean King:  Pentru mine, la început a fost Yosemite. L-am vizitat întîia oară în 1998  pentru a-l sărbători pe socrul meu, care împlinea 70 de ani. Am urcat pe Inspiration Point, de unde am văzut o panoramă  care mi-a tăiat răsuflarea. Am știut imediat că vreau să petrec mai mult timp acolo. Am  început apoi să cercetez istoria locului și am dat de un nume intim legat de Parcul Yosemite, John Muir, ale cărui scrieri despre marea rezervație naturală au marcat începutul mișcării ecologice americane.

Reporter:  Care este izvorul, sursa pasiunii pentru natură a lui John Muir?

Dean King:  Dragostea pentru natură a lui Muir, născut la Dunbar, își are originea în plimbările cu bunicul său pe coasta scoțiană, lângă Edinburgh. Tatăl fiind un evanghelic foarte strict, Muir a învățat versetele Bibliei sub șfichiul cravașei. A studiat intens. Grație bunicului a deprins din fragedă pruncie să iubească natura. Ajuns în Wisconsin, a trăit în natură, lucrând din zori până-n noapte la ferma familiei. A citit mult, Biblia, singura carte permisă în casă, dar și poeziile lui Robert Burns și romanele dăruite în secret de vecinii care și-au dat seama că Muir este un tânăr promițător. La Universitatea statului Wisconsin profesorii au fost impresionați de stilul, de  expresivitatea sa. Există și o altă fațetă a lui Muir, cea de geniu al mecanicii, inventator de mășinării pe bază de ceas pe care le cioplea din lemn. Capacitatea de a observa minuțios și înțelege procese iese în evidență în scrierile sale poetice și cu simt al detaliului--fulgul de zăpadă, veverița cățărându-se pe copac. Observația naturii, sublimată într-o limbă aleasă, este însoțită de o credință profundă. Pentru Muir, D-zeu este prezent în natură, care este oglinda divinității. Proza lui Muir ingeamănează într-o combinație unică stilul poetic, examinarea atentă a naturii și credința profundă.

Reporter:  Muir, cu toate darurile sale stilistice și descriptive,  n-ar fi putut realiza ce-a realizat fără celălalt protagonist al cărții dvs., Robert Underwood Johnson. S-au complementat într-o alianță imbatabilă, bardul și omul de acțiune.

Dean King:  John Muir s-a născut în Scoția și  la vârsta de 11 ani, în 1849--anul Goanei după Aur--a emigrat în SUA, unde a devenit bardul național al naturii. E considerat părintele parcurilor naționale, ajutat în misiunea-i fondatoare de editorul Robert Underwood Johnson, cu care a colaborat vreme de patru decenii. Johnson, care era directorul revistei Century, a transformat proza sublimă și viziunea morală muiriana asupra naturii în instrumente de acțiune. Într-o excursie cu cortul prin Valea Yosemite, Muir i-a arătat lui Johnson atât uluitoarea frumusețe a peisajului cât și devastarea pe care o provocau țapinarii, minerii și turiștii. Johnson i-a spus, "Muir, scrie-mi două articole, le public în Century și apoi mă duc la Washington și le pun pe biroul fiecărui senator și deputat ca să-i conving să aprobe legea de creare a Parcului Național Yosemite. Exact asta a făcut, uimindu-l pe Muir, care era un mare scriitor și explorator al naturii dar nu avusese succes în eforturile de conservare.  Împreună, cei doi au format un duet magic.

Reporter:  Acest duet magic a evoluat într-un spațiu politic în general favorabil, sub președinți, de la Benjamin Harrison la Woodrow Wilson,  care au extins substanțial ariile de floră și faună protejată incluzându-le treptat într-un sistem administrat federal. Ce realizări ale celor doi merită citate în materie de instituționalizare și promovare a conservării naturii?

Dean King:  Muir și Johnson au făcut legătura, tranziția,  în SUA,  între poezia naturii-- Burns, Woodsworth, Emerson, Throreau-- și gestionarea activă a naturii și resurselor naturale sub președinții pe care i-ați menționat plus Theodore Roosevelt, care a fost, pe plan federal, conștiința ecologică, principalul protector al zonelor naturale. Muir și Johnson au fost implicați practic în toate realizările ecologice ale epocii,  de pildă înființarea Comisiei Forestiere care a studiat toate pădurile națiunii și  a decis conservarea a 85.000 km pătrați care, adăugați la suprafețele forestiere deja prezervate au constituit zestrea inițială a ceea ce avea să devină sistemul Pădurilor Naționale.  De asemenea, Johnson l-a încurajat pe Muir să creeze o organizație de susținere și promovare a conservării. Muir a adunat profesori de la Universitatea Berkeley din San Francisco și câțiva oameni de afaceri, care au devenit membri fondatori ai Clubului Sierra, astăzi probabil cea mai influentă organizație ecologică din lume. Muir a fost ales primul președinte. A început prin a se declara neinteresat dar în cele din urmă a apreciat onoarea și a rămas în funcție până la sfârșitul vieții. Tot acest destin își are rădăcinile în dragostea lui Muir pentru natură, în credința sa că omul își găsește rostul în natură, unde simte prezența lui D-zeu. Credea că a cunoaște natura înseamnă a o iubi cu o intensitate care te determină s-o sprijini și s-o aperi.