Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Jurnalist de mediu: Politica ignoră problemele care afectează şi întinează zonele rurale din SUA

manning.jpg

Richard Manning

Richard Manning ocupă un spaţiu aparte în jurnalismul american. El face investigaţie ecologică, scrie cărţi şi articole (găzduite de  cele mai influente publicaţii americane) despre preerii, despre agricultura industrială şi dizidentii ei, despre pericolele şi speranţele noii "civilizaţii alimentare", despre relaţia, interacţiunea dintre politic şi ambiental.

În numărul din această lună al revistei Harper's el publică reportajul-anchetă PROBLEMA IOWEI, care demontează mecanismul electoral prezidenţial, dezvăluindu-i dedesubturile şi tăcerile vinovate. Teza articolului, demonstrată cu precizie matematică şi folosind statul Iowa ca exemplu, este că politicul şi-a pierdut relevanţa, că alegerile sunt în esenţă un spectacol gen circ ambulant, că problematica reală este evitată cu bună ştiinţă de majoritatea oamenilor politici, care se supun regulilor jocului, chiar atunci când aceste reguli afectează negativ mediul şi sănătatea oamenilor.

 

Richard Manning: Această campanie electorală arată că politica ignoră problemele care afectează şi întinează zonele rurale din SUA. E ca şi cum aceste probleme n-ar exista.  Nici nu le pomenim, darămite să luăm măsuri pentru a le remedia.  Depindem îngrozitor de mult de îngrăşămintele cu nitrogen, urmarea fiind că locurile unde se face agricultură sunt poluate.  Iowa este un bun exemplu: se cultivă porumb şi se cresc porcine de un secol şi mai bine, dar problema poluării cu nitrogen a apărut doar în ultimii 15-20 de ani, din cauza agriculturii industriale, a modului în care am industrializat agricultura.

 

Reporter: Industrializarea este însoţită de o sărăcire dramatică a speciilor cultivate: 85% din terenul arabil american este ocupat de numai patru culturi, porumb, soia, grâu şi fân.  Primele două sunt favorizate covârşitor în Iowa.

 

Richard Manning: 9.307.769 hectare în Iowa cultivate cu porumb şi soia, asta din totalul de 9.712.415. Aşadar, monocultură. Problema este că nu putem mânca porumb, e pentru animale. 40% din recoltă devine furaj. Sunt 21 de milioane de porci în Iowa - cam de şapte ori mai mulţi decât oameni – toţi crescuţi în combinate, în spaţii închise, în lagăre de concentrare pentru animale. Aceste combinate sunt proprietatea unor fermieri independenţi dar sub contract cu una dintre cele cinci mari corporaţii de profil din SUA. Condiţii propice apariţiei unei oligarhii, şi exact cu asta ne-am ales.

 

Reporter: Această oligarhie dă tonul, în Iowa şi aiurea. Citaţi exemplul lui Steve King, deputat de Iowa în Parlamentul Federal şi susţinător al candidatului prezidenţial Ted Cruz. King, ca şi candidatul său preferat,  adoptă o poziţie dură în materie de imigraţie,  cerând  deportarea în masă a ilegalilor şi trecând peste contradicţii şi ironii,  doar pentru că aşa o cere linia partidului.

 

Richard Manning: Dacă aruncăm o privire asupra unei hărți a combinatelor și abatoarelor de porci din Iowa, vedem că majoritatea lor sunt amplasate în districtul pe care-l reprezintă. Știe foarte bine că această industrie se bazează pe munca imigranților,  că circumscripția pe care o reprezintă prosperă, într-un fel sau altul, pe spinarea acestora.

 

Reporter: 21 de milioane de porci, la care trebuie să adăugăm populație statală aviară de 52 de milioane, produc excrementele care sfârșesc în râuri și fluvii,  alăturându-se celor sintetice și debordând de multe ori capacitatea de filtraj a rețelelor de distribuție a apei potabile. Cifrele pe care le menționați în articol sunt triste. În Iowa, 260 de localități  trăiesc sub amenințarea poluării acvatice.  În 2014 am avut Toledo, în statul Ohio, în aceste zile vorbim de Flint, în Michigan, orașul în care v-ați născut. Noxele agro-industriale circulă mai peste tot, din Texas până-n Pennsylvania. În articol citim despre Hillary Clinton,  care se face că nu vede, prin fereastra automobilului de campanie,  râurile Raccoon și Des Moines, "umflate ca ciocolata bavareză." De ce această orbire și tăcere?

 

Richard Manning: Un motiv ar fi că majoritatea americanilor, nu doar Hillary Clinton, nu prea mai știu cum arată o apă curgătoare curată, și nici nu fac un efort să afle, să priceapă cât de gravă a devenit situația. Un alt element este că vorbim de un fenomen relativ nou,  ignorat  pentru că asta-i situația în Vestul Mijlociu: lumea a învățat să-și ferească privirea. E trecut cu vederea şi  pentru că avem o lege importantă, în vigoare din 1972, Legea Apei Curate, care garantează curăţenia cursurilor de apă, interzice poluarea industrială. Interdicţia nu se aplică însă agriculturii, pentru că nimeni nu şi-a imaginat atunci că va deveni atât de poluantă. Agricultura industrială a profitat din plin de acea excepţie, de faptul că poate polua acolo unde nici o altă industrie n-o poate face.

 

Reporter: Când nu poluează indirect, porumbul şi soia intră în alimentaţia umană sub forma procesată a uleiurilor şi grăsimilor nocive. Jeb Bush, a cărui cură de slăbire "paleo" constă în a evita tot ce produce statul Iowa, nu vorbeşte despre opţiunile sale, tace disciplinat în privinţa ravagiilor acestei alimentaţii.

 

Richard Manning: Absolut. A avut un prilej unic să vorbească despre asta, dar n-a facut-o. Dieta americanilor este de-a dreptul înfricoşătoare. În bugetul sănătăţii, un dolar din patru e cheltuit pentru tratarea obezităţii, ca să nu mai vorbim de diabet şi toate condiţiile conexe, care se manifestă şi la adolescenţi.  Nivelul ridicat de obezitate are la origine  porumbul şi soia pe care le cultivăm excesiv.  Bune pentru animale, aceste culturi,  dar trebuie să recunoştem că oamenii mănâncă aceleaşi lucruri. Suntem trataţi ca şeptel, noi americanii, şi asta ne îmbolnăveşte.

 

Reporter: Nu se întâmplă nimic, deşi soluţii există. Domină o paralizie care, sugeraţi în articol, e în logica sistemului. 

 

Richard Manning: Adevărat, din câteva raţiuni, toate înnodate în politica americană. Aş vrea să mă opresc acum asupra uneia dintre ele: tentativa bine finanţată, bine organizată a dreptei, în ultimii 40-50 de ani,  de a submina reglementarile ecologice.  Mişcarea îi are în frunte de vreo 20 de ani pe notoriii fraţi Koch,  miliardari care au înţeles că procesul trebuie să înceapă la nivel statal, cooptându-i pe politicienii locali pentru a eluda apoi normele federale. Am ajuns astfel în stadiul în care guvernul federal şi-a pierdut practic autoritatea locala. Are importanţă pe cine alegem preşedinte, dar în această sfera a neutralizării abile a legii ambientale ne vor trebui câteva generaţii pentru a desface nodul. Un singur ciclu electoral nu este suficient.

 

Reporter: Unii politicieni, precum actualul ministru al agriculturii Tom Vilsack, fost guvernator de Iowa, încearcă reforme dar eşuează. Pe actualul guvernator, Terry Branstad, îl numiţi o "marionetă a marilor interese agro-industriale."  Mici fermieri precum Chris Petersen, despre care scrieţi, s-au zbătut cât au putut  între marionete şi reformatori dejucaţi,  dar în cele din urmă se pare că au renunţat.

 

Richard Manning: Asta a fost  prima mea impresie, că-s aproape apatici, că s-au dat bătuţi. Mi-am dat seama însă, discutând cu ei mai pe îndelete, că-şi folosesc terenurile şi talentele pentru a submina sistemul dominant şi refuză metodele industriale. Cresc vite de păşune şi găini de curte, sădesc culturi alternative şi vând recolta comunităţilor locale. E drept, e vorba  de numai 10% din producţia agricolă în Iowa şi pe plan naţional,  dar ponderea creşte rapid. Cred că în asta constă acţiunea lor politică. Nu şi-au pierdut speranţa.  Militează la un alt nivel,  în modalităţi care schimbă radical modul în care facem agricultură şi ne raportăm la alţii,  în comunităţi din Iowa şi de pe tot cuprinsul Americii.

 
Richard Manning intervievat de Radu Tudor