Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Wow! Un profesionist pentru Tarom. Va reuşi sau va eşua?

sorin-buse-sursa-renault-655x504.jpg

Sorin Bușe
Image source: 
Renault

Una din cele mai interesante ştiri economice a fost cea de săptămâna trecută cea conform căreia Tarom are un nou manager profesionist. Managerul este unul cu un CV impresionant. A lucrat o bună perioadă de timp în industria auto din România şi în lume. Dacă privim traseul profesional al noului manager de la Tarom vom constata că în anul 1990 acesta a emigrat în Canada unde a lucrat mai mulţi ani pentru companii de renume din domeniul auto. Timp de cinci ani, a fost directorul diviziei de cercetare a grupului Renault din România care funcţionează la Titu.

Sorin Buşe este noua numire de la Tarom. Din toate privinţele, experienţa, profesionalism, prestigiu, noul manager este o alegere cât se poate de potrivită. Dar, experienţele anterioare ne îndeamnă la mai multă circumspecţie. Programul de implementare a managerilor profesionişti la companiile de stat a avut aşteptări extrem de mari. Multe dintre ele s-au dezumflat.

Cifrele o arată. La începutul acestui an, conform datelor guvernamentale, din cele 180 de întreprinderi publice la care ar trebui să se aplice regulile privind guvernanţa corporativă, numai 35 sunt incluse în program. Ceea ce înseamnă extrem de puţin, să recunoaştem. De-a lungul timpului, în cei cinci ani de aplicare, am văzut multe nume mari care au performat în sistemul privat şi care s-au avântat în conducerea companiilor de stat. Mulţi dintre ei, au dezamăgit. Adică, nu au reuşit să aducă performanţe în firmele cu capital de stat. Chiar şi fostul director de la Tarom, Christian Heintzmann a fost recrutat în calitate de manager profesionist. Iar finalul a fost de-a dreptul penibil: fără rezultate pozitive pentru companie, dar în schimb cu scandal şi cu o sumedenie de acuzaţii.

Datele guvernamentale arată că progresele nu sunt vizibile. Spre exemplu, la sfârşitul anului 2014, arieratele companiilor erau în valoare de 3,4 miliarde lei, iar ţinta era de a reduce plăţile întârziate la jumătate. Dar ţinta nu a fost atinsă, ceea ce ne spune că programul „manageri profesionişti la firmele de stat” nu şi-a atins obiectivele.

Marea întrebare este: de ce managerii profesionişti nu reuşesc să facă performanţă în companiile de stat? De-a lungul timpului am obţinut câteva răspunsuri la această întrebare. Trei sunt motivele pentru care transferul de la privat la stat este în multe cazuri nereuşit. În primul rând, cei mai mulţi manageri privaţi acuză faptul că au găsit companii care funcţionează în altă lume decât în cea care ţine seama de guvernanţa corporativă. Fără proceduri de lucru, fără transparenţă şi fără obiective de performanţă.

În al doilea rând, managementul este prins ca într-o menghină de presiuni. De o parte, sindicatele, de cealaltă parte, acţionarii, reprezentaţi de ministerul de care aparţine compania respectivă. Cel mai adesea managerii privaţi nu au avut forţa de a restructura compania cedând sub presiunea sindicală. Şi, de asemenea, managerii au fost blocaţi chiar de la minister, planurile de reorganizare şi obiectivele fiind în multe cazuri aprobate cu întârziere sau fiind pur şi simplu ignorate.

În fine, a trebuit să fie trecută bariera ipocriziei, astfel ca managerii de la companiile de stat să fie plătiţi ca în sistemul privat. În condiţiile în care evident ating performanţele din planul de management.

Deci, experienţele anterioare ne arată că introducerea unui management profesionist la stat înseamnă mai mult decât numirea unei sau unor persoane. Este vorba despre a-i lăsa să lucreze pe cei care au fost numiţi în funcţie şi de a-i controla pe baza principiilor corporatiste şi nu a celor de interese politice sau de afaceri. De aceea, numirea noului manager la Tarom, un om cu experienţă specială în companiile private, este un pas mare înainte. Dar nu unul decisiv. Abia peste un an sau doi vom putea vedea dacă omul şi programul au reuşit sau, ca în multe alte cazuri, au eşuat.