Să-ți produci propriul sirop de arțar - adevărata pasiune a multor canadieni (video)

Aproape fiecare locuitor din Montreal are un văr, sau o soră, sau o cunoștință care îl produce acasă, și bineînțeles că este întotdeauna cel mai bun sirop de arțar din lume. Dacă luăm în considerare că în Canada se realizează 72% din producția mondială de sirop de arțar și că un număr mare de locuitori din Quebec au parcele întregi cu arțari, șansele ca persoană întrebată să cunoască un mic producător sunt imense, în cazul în care nu este ea însăși unul.

Mulți dintre locuitorii din Quebec s-au apucat de această afacere în timpul sau după pandemia de coronavirus, iar grupurile de pe Facebook dedicate producătorilor artizanali s-au înmulțit. Eddy Filiatreault, administratorul unui grup cu peste 1.200 de membri, a acceptat să ne vorbească despre pasiunea sa: așa că ne îndreptăm spre Sainte-Anne-des-Lacs, care se află la o oră de mers cu mașina de Montreal, în nord.

Sursa video: youtube.com via RFI

Un pompier iubitor de natură

Cu o căciulă chapka pe cap și îmbrăcat cu o jachetă în carouri roșii, Eddy, în vârstă de 50 de ani, ne întâmpină cu un zâmbet larg. Martie se apropie de sfârșit, ceea ce înseamnă că începe sezonul zaharurilor, căci noaptea e frig, iar ziua soarele încălzește arțarii, momentul ideal pentru a le colecta seva.

"Mi-am luat o săptămână de concediu ca să mă ocup de prepararea siropului. Aș fi putut pleca în Sud, așa cum fac mulți dintre noi pentru a scăpa de iarnă, dar iubesc prea mult siropul, iar copiii mei nu ar fi vrut să-l rateze", spune râzând pompierul din Montreal.

Pe terenul imens din spatele casei, încă acoperit de zăpadă,  Eddy are meri, zmeuri, găini, stupi de albine - izolați pentru iarnă - și arțari. Totuși, viața sa nu a arătat dintotdeauna așa: "Vin din cartierul Montréal-Nord, dar întotdeauna am iubit natura și ski-ul. Ca pompier, am avut timp doar în zilele mele libere să-mi cultiv pasiunea, să văd ce roade poate da pământul... dar nu sunt agronom”.

În urmă cu peste zece ani, se afla într-o băcănie când a dat peste niște cazane, acele rezervoare metalice folosite pentru a colecta seva de arțar, și și-a zis ... de ce nu. După ce le-a cumpărat, era deja prea târziu să se mai oprească. "La început am confundat arțarii cu plopii! Mă apucasem să dau găuri în doi arțari și în doi plopi...”, spune amuzat.  ”Dar am continuat anul următor cu 8, apoi cu 12 arțari , după care am cumpărat echipamentul necesar, o tigaie, și nu m-am mai oprit...”.

Producție artizanală

Pe terenul său Eddy are între 150 și 200 de arțari, dar anul acesta a exploatat doar aproximativ 30 de copaci, față de peste 80 anul trecut, pentru a evita să producă prea mult. Bărbatul are un respect profund pentru copacii săi: "De fiecare dată când extragem seva unui arțar, îl rănim....

Îndepărtez țeava din trunchi și mă asigur că s-a vindecat cum trebuie, iar în anul următor nu o voi mai introduce în același loc, pentru ca arborele să poată se regenereze”.

Pe un arțar bătrân, vedem un robinet ruginit, folosit pentru extragerea sevei, lăsat de un proprietar anterior. Robinetul este aproape în totalitate acoperit de scoarță...

Producția lui Eddy este complet organică, pentru că primăria din Sainte-Anne-des-Lacs a interzis  folosirea pesticidelor. Timp de mai multe zile, în mica baracă pe care a construit-o special pentru această activitate, fierbe seva de arțar, care, trecând dintr-un bazin în altul, se îngroașă și se transformă în sirop. "Cel mai greu este să controlezi temperatura astfel încât siropul să nu depășească conținutul de zahăr dorit", mormăie Eddy în timp ce întețește focul.

Pe lângă mândria de a avea propria producție, pompierul face acest lucru în primul rând pentru că siropul de arțar are puterea de a aduce oamenii împreună: "Îi face pe copiii mei să iasă să colecteze seva cu mine și îi invit pe colegii mei de la stația de pompieri, cel puțin o dată, să vină să stăm aici în bărăcuță, în jurul siropului în preparare, și după aia să facem o plimbare cu snowmobilul...

Reportajul RFI integral aici

Traducere de Mohora Cornelia.