Când i-am cerut să se prezinte, Yenny Vega Cárdenas, privind către fluviul Saint-Laurent, nu a început cu profesia ei. Așezată pe o bancă, undeva aproape de portul Montreal, ea a spus simplu: „Sunt de origine columbiană, dar locuiesc aici de douăzeci de ani. Și am o pasiune pentru protecția apelor, râurilor, fluviilor, lacurilor.”

Totuși, Yenny ar fi putut spune și că este avocată cu dublă specializare, doctor în drept și președinte al Observatorului Internațional pentru Drepturile Naturii (OIDN). Dar, mai presus de toate, pasiunea ei pentru apă, moștenită din copilările, de la familia ei, este cea care o determină să muncească intens pentru protejarea ecosistemelor acvatice.

Cu picioarele în apă

Născută în 1977 – ”pe 8 martie, când s-a sărbătorit prima zi internațională a drepturilor femeii”, precizează ea cu mândrie – în orașul Sogamoso din Columbia, Yenny s-a mutat în Bogotá, capitala țării, când era foarte tânără. Obișnuia să facă plimbări de-a lungul râului Bogotá, un râu faimos în special pentru Salto del Tequendama, cascada sa de 132 de metri. „Tatălui meu i-a plăcut foarte mult acest loc, dar era foarte îngrijorat pentru că apa de acolo se înnegrise. Avea o culoare negru închis, nu maroniu, atât de poluată era”, spune avocata.

Apa a făcut parte din viața lor, familia petrecând multe weekend-uri pe malurile râurilor din apropiere, bucurându-se de natură. Pentru familia ei, poluarea apei era o chestiune extrem de serioasă, tatăl său neîncetând, până la moartea sa, să trimită scrisori autorităților pentru a denunța nivelul de poluare al cascadei Salto del Tequendama, în care cerea ca apele uzate să fie epurate, însă fără niciun rezultat.

„Întotdeauna m-am întrebat ce ar fi spus un aborigen în 1400, înainte de sosirea coloniștilor, dacă ar fi văzut ce s-a ales de această bijuterie…”, afirmă cu regret Yenny.

Chemarea apei

În 1996, Yenny a început să studieze dreptul în Columbia. Este lesne de înțeles de ce s-a orientat spre acest domeniu, dat fiind că familia ei era formată din ingineri și avocați. Dar a fost și o dorință sinceră care o împinge să îmbrățișeze profesia: „Mi-a plăcut ideea de a putea să-i apăr pe ceilalți și să mă apăr pe mine. Mai ales ca tânără femeie, fiind și mica de statură. Am constatat că am această pasiune, această flacără necesară unei profesii juridice.”

Flacăra este prezentă, și stau ca dovadă o mențiune de excelență la licență și un master în dreptul afacerilor... După câțiva ani de muncă, pleacă să studieze dreptul în Quebec, să învețe franceza acolo, cu obiectivul de a reveni în Columbia. În cele din urmă, își va construi viața în Canada. „M-am simțit de parcă eram în sediul Națiunilor Unite. În jurul unei mese puteau fi oameni de pe fiecare continent, toată lumea a fost foarte primitoare și asta m-a impresionat”, mărturisește ea.

De teamă că nu o să-și găsească un loc de muncă în domeniul dreptului apelor, al cărui statut juridic este încă neclar, în urma doctoratului, ea s-a reorientat către cazurile de încălcare ale drepturilor omului legate de minerit. Dar și aici s-a lovit de problema poluării apelor: „Chiar și în acest sector se pune problema încălcării dreptului la apă pentru că minele poluează enorm lacurile. Și apoi afectează sursa de apă potabilă a mai multor comunități, așa că această chestiune a revenit în atenția mea”.

Un observator al drepturilor Naturii

Din 2010 lucrurile au început să se miște. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a recunoscut dreptul omului la apă și la canalizare. În Columbia, pe 10 noiembrie 2016, râul Atrato a obținut statut juridic. Un succes care a relansat lupta lui Yenny: „Am fost descurajată pentru că văzusem că măsurile de gestionare ale bunurilor comune, cum ar fi cursurile de apă, nu funcționează, că dezastrele ecologice continuă.”

O discuție cu magistratul columbian implicat în adoptarea acestei decizii, Jorge Iván Palacio, o convinge că acordarea de drepturi naturii este soluția.

De ani de zile, avocata caută o modalitate de a proteja fluviul Saint-Laurent, care a marcat-o atât de mult când a sosit în Quebec, în 2004. „Fusesem la Essipit, un sit minunat al comunității Innu, unde vin balene… Imensitatea fluviului, culorile cerului dimineața devreme și sunetul produs de balene care îmi dădea impresia că aud marea, m-au copleșit complet.”

În 2018, Yenny a scris o rubrică în ziarul canadian Le Devoir, în care cere recunoașterea calității de subiect de drept a fluviului Saint-Laurence, motiv pentru care a fondat Observatorul Internațional pentru Drepturile Naturii (OIDN).

De atunci, Observatorul a avut multe victorii. Râul Magpie, un afluent al fluviului Saint-Laurent, a obținut statut legal în 2012 datorită mobilizării comunităților indigene, a rezidenților, a ONG-urilor și a OIDN. Conferința privind Biodiversitatea, din decembrie 2023, dă naștere Cadrului Global pentru Biodiversitate Kunming-Montreal, în care sunt recunoscute „drepturile Mamei Pământ și drepturile naturii”, o victorie pentru care Observatorul a luptat mult.

Însă Yenny nu scapă din vedere obiectivul principal: să acorde fluviului Saint-Laurent un statut legal. Pentru aceasta, Observatorul a lansat inițiativa Alliance Fleuve Saint-Laurent, care reunește mulți jucători din domeniu.

„Am avut momente în care m-am îndoit, însă micile victorii obținute de-a lungul timpului m-au încurajat să continui lupta”, conchide avocata, care nu intenționează să se oprească, nici măcar odată cu finalizarea misiunii sale. Pentru că dacă într-o zi Saint-Laurent își va obține statutul legal, va fi nevoie de mulți oameni pentru a-l apăra în instanță…

Traducere de Adriana Petrescu după un articol publicat de rfi.fr