Premiul European pentru Patrimoniu și Premiul Europa Nostra 2023 acordat Via Transilvanica

Alin Ușeriu cooordonatorul proiectului Via Transilvanica spune în interviul pentru RFI Romania că primul traseu de drumeție de lungă distanță din țară nu este un panaceu pentru toate problemele României, dar este primul proiect care a generat emoție colectivă și care nu este construit pe spaimă:

- Un proiect pe care l-a făcut Tășuleasa Social, coordonată de mine. Proiect care nici în mintea mea nu a fost așa de complex cât se arată a fi acum și își împlinește un destin inspirațional, aș zice. Noi ne așteptam să facem ceva vreo zece ani, apoi cineva să vadă că este o idee bună și să continue această poveste. Atât de mare a fost mobilizarea că avem după cinci ani de zile proiectul realizat, se merge pe el, are 1.400 de lucrări de artă. Aici trebuie să precizez că primii care au sărit să facă aceste lucrări, deși este Via Transilvanica, au fost sculptorii de la Iași, conduși de domnul profesor Bostan. De curând, un juriu extrem de exigent, cred eu, este cel mai important pe care îl are Comisia Europeană, a dat un premiu pentru patrimoniu acestui proiect și este în vot popular european pentru marele premiu, premiu pe care deja l-am primit se va decerna la Veneția, în 29 septembrie. Vă rog să votați, poate îl luăm și pe cel mare. Dacă europenii recunosc asta ca patrimoniu, atunci avem de ce să îl facem cunoscut.Pe canalele noastre de comunicare, sociale, românii pot găsi unde să ne voteze. Toată lumea aș vrea să ajungă acolo să voteze.

Care sunt provocările actuale?

Noi suntem o organizație nonguvernamentală și avem o infrastructură națională în spatele nostru, în cârca noastră. Spaniolii au El Camino pentru că îl iubesc, pentru că merg pe el, pentru că îl consumă, îl ajută, donează, dar mai ales, îl întrețin. Această poveste este foarte-foarte iubită de spanioli. Acest drag de țară, drag de Via Transilvanica, trebuie tradus în românește pentru că eu am observat că sunt oameni foarte-foarte bucuroși că această cărare există, nu ne pierdem, mergem din Bucovina până în Oltenia. Are nevoie de sustenabilitate și asta înseamnă să ne fie drag de ea și să o folosim.

Dar aveți alte provocări? Devalizarea Via Transilvanica?!

Acum, apetitul nostru pentru astfel de lucruri, mai ales când este vorba de nou, este destul de mare. Nu se fură, dar să vă dau un exemplu. Au fost puse peste 1.500 de semne indicatoare la intersecții, foarte frumoase, rezistente la minim 20 de ani, vopsite, din fier, gândit totul ca la carte, nu ca în străinătate, ci ca unul din cele mai frumoase indicatoare din ce există acum în lume. Jumătate dintre ele au fost vandalizate, deci un indicator care pe noi ne-a costat 500 de lei să fie vandalizat, ori 700. Vă dați seama, noi nu am avut niciun ban public folosit pentru toate activitățile noastre și mai ales pentru acest proiect. Să folosești bani din donații ca să ții o infrastructură națională care nu este apărată așa cum ar trebui, nici de jandarmi, nici de pădurari. Din contră, pe alocuri și singurii care o apără, ceea ce e bine, pentru că altfel am fi făcut doar 50% din această poveste, sunt ospitalierii și drumeții. Asta este și firesc și normal și nu mă pot lăuda să zic, nu pot ei strica cât putem face noi pentru că astea sunt niște strigăte de apărare decât niște strigăte de luptă, dar aș vrea să facem un pas pe treapta asta, a avea grijă de ce avem frumos și Via Transilvanica este un proiect chiar frumos. Este un proiect care poate să devină cel mai bun ambasador pe care îl are România și pentru cineva din Dobrogea și pentru cineva care stă în bătătura proiectului, așa că merită să avem grijă de el.

Cum a schimbat sau cum poate schimba România Via Transilvanica?

Nu este nici într-un caz panaceul național pentru toate necazurile noastre Via Transilvanica și are, cred eu, două particularități importante. Este primul proiect care a generat emoție colectivă fără să fie construit pe spaimă, deci nu este construit pe boală, pandemie, război și asta este foarte important pentru că toate celelalte probleme ce le avem de rezolvat, dar mai este una. Seara, când ne bucurăm cu familia, ca într-o familie sau mergem la teatru, facem ceva și frumos, așa trebuie să fie și o națiune. Faptul că în sfârșit, în România a apărut un proiect pozitiv, asta îmi dă o speranță foarte mare și mă face mândru și onorat că am coordonat eu și am avut eu această idee. Al doilea lucru este că dacă nu îți iei țara la pas și asta o poți face acum pe Via Transilvanica, nu ai cum să o iubești, nu ai cum să îți fie drag de ea. Eu m-aș îndepărta puțin de naționalismul ăsta de abordare, de drapel, faceți-o, nu e o problemă, dar ia țara la pas și hai să îți fie drag de ea, cu evrei, cu maghiari, cu alte 20 de etnii diverse care trăiesc de-a lungul drumului, de-a lungul istoriei, cu 2.000 de ani de istorie, cu un patrimoniu natural incredibil de frumos, la o aruncătură de băț de capitalele europene, în două sisteme importante de siguranță, NATO și UE, deci ai toate motivele să te bucuri.

Eu aș mai zice ceva. Am făcut anul trecut Via Transilvanica, am mers 62 de zile și am petrecut primele zile cumva cu gândul Plouă mâine, o să fie patul bun, mă așteaptă o mămăligă caldă seara. Am intrat într-un fel de concediu. Mi-am dat seama că dacă m-am îndepărtat de asta și nu mai este o vacanță, ci este o misiune să ajung la Drobeta Turnu-Severin, nu a contat ce pat aveam, că m-a plouat 12 zile, că m-a ars soarele, deci, practic, eu cred că Via Transilvanica este marea întâlnire cu tine. Asta vă promite, vă promit și eu. Este cel mai extraordinar lucru care vi se poate întâmpla.