În Pacific au mai rămas doar 10 marsuini. Ce șanse de supraviețuire are specia?

Mulți au crezut că acest animal nu va fi salvat niciodată. Motivul era endogamia forțată la care este supusă specia. Dar această teorie este acum contrazisă de un nou studiu, publicat săptămâna trecută în prestigioasa revistă Science.

În ciuda numărului mic de exemplare, marsuinii nu sunt condamnați să dispară din motive genetice, concluzionează studiul.

Cel puțin cu o condiție: ca practicile de pescuit, care sunt responsabile de declinul lor, să fie stopate.

,,Încercăm să contracarăm această idee că nu există nicio speranță, că nu putem face nimic pentru a-i salva", a declarat pentru AFP Jacqueline Robinson, autorul principal al studiului și cercetător la Universitatea California din San Francisco.

Campania pentru supraviețuirea acestei specii l-a mobilizat pe actorul Leonardo di Caprio și a devenit o problemă diplomatică, Statele Unite făcând presiuni asupra Mexicului.

Diversitate genetică scăzută

Din aceeași familie cu delfinii, marsuinii măsoară în medie puțin peste un metru, ceea ce le face cele mai mici specii de cetacee. Numit în Mexic ,,vaquita marina" (văcuța de mare), animalul trăiește doar într-o zonă foarte restrânsă, în nordul Golfului California.

În secolul al XX-lea, a fost distrusă de plasele mari de pescuit folosite pentru a prinde, printre altele, un pește pe cale de dispariție, totoaba, care este foarte căutat în unele țări. Deși pescuitul acestei specii a fost declarat ilegal, interdicția nu este întotdeauna respectată.

Marsuinii sunt prinși accidental în aceste plase și astfel mor. La momentul primului recensământ, în 1997, existau deja doar 570 de exemplare.

Astăzi, specia este pe cale de dispariție, iar unii oameni cred că soarta lor este pecetluită din cauza inevitabilei endogamii.

Pentru a se convinge, cercetătorii au analizat genomul a 20 de marsuini, folosind mostre prelevate între 1985 și 2017 (majoritatea de la marsuini morți) și conservate de atunci.

Acest lucru le-a permis să stabilească faptul că marsuinii din Pacific au fost întotdeauna o specie rară, populația lor nefiind niciodată mai mare de câteva mii de exemplare în ultimii 250.000 de ani.

Prin urmare, diversitatea lor genetică este foarte scăzută. Acest rezultat a fost confirmat prin compararea genomului lor cu cel al altor unsprezece specii (delfini, orci, balene,...).

,,În general, o diversitate genetică scăzută este considerată un lucru rău. Dar, în acest caz, este un beneficiu pentru supraviețuirea marsuinului de Pacific", a explicat Jacqueline Robinson.

Oprirea pescuitului

Pentru a înțelege de ce, este necesar să înțelegem mecanismul care face ca endogamia să fie problematică.

Motivul este un anumit tip de mutație genetică care este dăunătoare. Faptul că au o singură copie a acestei mutații în codul genetic nu reprezintă o problemă. Cu toate acestea, moștenirea a două copii ale acestuia devine problematică pentru sănătatea individului.

Moștenirea a două copii similare este mai probabilă atunci când cei doi părinți sunt înrudiți.

Dar, în prezent, marsuinii prezintă foarte puține dintre aceste mutații dăunătoare în codul lor genetic.

De ce ? ,,Pentru că numărul lor a fost mereu foarte scăzut", explică cercetătorul. ,,Astfel, aceste mutații au fost eliminate în mod istoric mult mai eficient decât în populațiile mari, unde ele pot persista și pot rămâne protejate de selecția naturală”.

Pe baza acestei observații, cercetătorii au efectuat apoi simulări pentru a estima șansele de supraviețuire ale marsuinilor din Pacific.

Dacă pescuitul cu plase ar înceta complet, riscul de dispariție a speciei ar fi de numai 6%.

Dar dacă doar reducem pescuitul, riscul de dispariție crește drastic: chiar și cu o reducere de 80% a pescuitului, marsuinii au 62% șanse de a dispărea.

Dacă încă este posibil să îi salvăm, cercetătorii ne avertizează că trebuie să acționăm urgent. ,,Dacă îi vom pierde, va fi rezultatul unor alegeri umane, nu al unor factori genetici", a declarat Christopher Kyriazis, de la Universitatea California din Los Angeles și coautor al studiului, într-un comunicat.

Oamenii de știință cred că simulările lor ar putea fi aplicate și altor specii rare, cum ar fi tigrii, pantera de Florida și diavolul tasmanian. Cărora speră să le redea puțină speranță.

Traducere de Antonia Dinu, după articolul publicat de France24