O posibilă metodă de combatere a invaziilor de lăcuste: stimularea canibalismului (studiu științific)

Oamenii de știință au anunțat joia trecută că au descoperit un feromon pe care aceste insecte îl produc pentru a nu fi mâncate de alte insecte coleoptere - o descoperire care ar putea fi folosită în viitor pentru a ține sub control aceste creaturi mereu înfometate: prin eliminarea acestui feronom lăcustele s-ar putea devora între ele, iar roiurile ar deveni mult mai mici și deci mai puțin periculoase

Bill Hansson, șeful departamentului de neuro-etologie de la Institutul Max Planck și autorul principal al studiului, publicat în revista Science, a declarat pentru AFP că s-a bazat pe cercetări anterioare care au arătat că roiurile acționează sub amenințarea canibalismului.

Canibalismul nu este neobișnuit în natură - de la leii care mănâncă pui care nu sunt ai lor, până la vulpile care își mănâncă semenii morți pentru a-și satisface apetitul.

Pentru lăcuste însă, canibalismul are un scop specific.

Lăcustele migratoare (Locusta migratoria) trec prin faze comportamentale atât de diferite, încât până de curând se credea că sunt specii separate. În general, aceste insecte sunt mai degrabă solitare și mănâncă relativ puțin. Însă ele suferă schimbări de comportament atunci când densitatea populației lor crește, în timpul ploilor și a condițiilor de reproducere temporar optime,  urmată de o perioadă de lipsă de hrană. Un val de hormoni le face să își ia zborul în roiuri, devenind astfel mai agresive.

Potrivit unui studiu realizat în 2020 de Iain Couzin de la Institutul Max Planck pentru Studii asupra Animalelor, aceasta fază este cunoscută sub numele de faza "gregară", iar canibalismul se crede că le face să zboare, fără să se oprească, spre zone mai bogate în hrană.

Într-adevăr, explică Bill Hansson, "lăcustele se mănâncă între ele... pe la spate. Așa că, dacă se opresc din zburat, sunt mâncate de cele din spatele lor". Acest lucru explică de ce roiurile se îndreaptă în aceeași direcție.

Patru ani de teste

"Ne-am gândit că fiecare animal dezvoltă un fel de mecanism de apărare", a continuat el.

Pentru a descoperi acest mecanism, am desfășurat experimente timp de patru ani. Bill Hansson și echipa sa au reușit să dovedească mai întâi că, într-adevăr, rata canibalismului creștea atunci când într-o cușcă erau din ce în ce mai multe lăcuste "gregare" (de la 50 în sus), demonstrând prin experimentele de laborator ceea ce Iain Couzin observase pe teren în Africa.

Apoi, cercetătorii au comparat mirosurile emanate de lăcustele solitare cu cele emanate de lăcustele gregare, și au descoperit că 17 dintre aceste mirosuri sunt produse exclusiv de lăcustele aflate în faza gregară.

S-a dovedit că o substanță chimică, fenil-acetonitrilul, le ține pe celelate lăcuste la distanță în timpul testelor.

Această substanță este folosită în producerea unei toxine (cianură de hidrogen) de către lăcustele gregare, astfel încât pare logic ca aceasta să-i țină pe ceilalți indivizi la distanță.

Modificarea genetică

Pentru a-și confirma descoperirea, oamenii de știință au folosit tehnologia CRISPR pentru a modifica ADN-ul lăcustelor, astfel încât acestea să nu mai poată produce fenilacetonitril. În urma acestei modificări, posibilitatea ca aceste lăcuste să fie victime ale canibalismului a crescut.

Cercetătorii nu s-au oprit aici, ci au testat zeci de receptori olfactivi ai lăcustelor, concentrându-se în cele din urmă asupra unuia singur, care era deosebit de sensibil la substanța chimică.

Lăcustele modificate genetic, care nu mai erau capabile să folosească acest receptor, au prezentat un comportament canibal sporit.

Într-un articol publicat tot în revista Science, cercetătorii Iain Couzin și Einat Couzin-Fuchs au declarat că această descoperire aduce o lămurire asupra "echilibrului complicat" dintre mecanismele care determină lăcustele migratoare să se grupeze sau să devine rivale.

Creștere rivalității între aceste insecte ar putea fi o modalitate de a ține roiurile sub control. În același timp, "nu trebuie să eliminăm complet această specie", avertizează Bill Hansson.

El adaugă: "Dacă putem reduce dimensiunea roiurilor sau le putem atrage în zone fără culturi, atunci vom avea mai multe de câștigat. "

Traducere de Mohora Cornelia după articolul publicat de France24