Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mîndru Katz - mare pianist român, condamnat pentru "trădare de țară" de comuniști (II)

mindru-katz-2.png

Mîndru Katz
Mîndru Katz a fost condamnat în contumacie de justiția comunistă la 15 ani închisoare pentru "trădare de țară"
Image source: 
Ioana Voicu Arnăuțoiu

Hărțuit de Securitate la sfârșitul anilor '50, marele pianist român Mîndru Katz decide să rămână în străinătate. Cu ce consecințe - Ioana Voicu Arnăuțoiu reia povestirea.

După succesul repurtat la Londra în 1958 și rapoartele elogioase ale legației RPR, perspectivele lui Mândru Katz de a a-și continua cariera internațională în baza contractului semnat cu impresarul Wilfred Van Wick păreau promițătoare. Securitatea, pentru care Mîndru Katz era o persoană „suspectă”, era pusă în fața unei situații fără precedent.

Katz avea deja un nume și nu mai putea fi împiedicat ușor să plece să-și onoreze contractele. În plus, Securitatea trebuia să țină cont că Mîndru Katz, pus în fața interdicției de a pleca în străinătate, ar fi putut să ceară oficial, fiind evreu, să emigreze în Israel.

Deci, trebuia gândită o nouă strategie. Iar conducerea Direcției a doua a Securității, elaborează un plan pe care îl argumentează astfel: „În țară Mîndru Katz este apreciat ca un artist de valoare și ne poate da informații prețioase despre elementele suspecte din rândul artiștilor, muzicieni, compozitori, artiști de teatru, etc.” Și, dat fiind „ deplasările frecvente ce le face în străinătate, poate fi de un real folos pentru organelor noastre și propunem recrutarea sa ca agent.

Un raport din ianuarie 1959, redactat de cpt. de securitate Rusalim Tîrziu, relatează cum Direcția a doua a Securității a încercat să-și pună planul insidios în aplicare: în dimineața zilei de 15 ianuarie 1959, „la orele 9 s-a prezentat la domiciliul lui Mîndru Katz cpt. Niculescu care l-a invitat la Direcția Vize și Pașapoarte pentru unele <<lămuriri>>; aceasta deoarece el locuiește împreună cu părinții care erau de față. La sosire, deoarece de la început a replicat că a fost adus în alt loc și nu unde fusese inițial invitat, i-am explicat că s-a procedat in felul acesta pentru a nu da prilej să se creeze o atmosferă de îngrijorare în familie. S-a declarat mulțumit că am întrebuințat acest procedeu, deoarece dacă se spunea direct că va merge la Ministerul de Interne, într-adevăr se putea creia (sic) o asemenea atmosferă. După o discuție banală pe tema sănătății (el este în prezent bolnav și chiar era programat să meargă la spital pentru unele analize)” - timp de 3 ore Mîndru Katz a fost întrebat despre persoanele pe care le-a întâlnit în străinătate și despre discuțiile pe care le-a avut cu aceștia.

Anchetat de Securitate

A declarat că în 1957, i-a întâlnit, printre alții, pe Eduard Lindenberg, fostul său profesor de dirijat de la Școala de muzică pentru evrei, și pe compozitorul Marius Constant, fost coleg la Conservatorul din București. „Cele mai apropiate legături le-a avut cu MARIUS CONSTANT la care a și locuit o săptămână deoarece își terminase banii și nu mai avea cu ce să plătească camera la hotel. (...) Discuțiile cu aceștia în general s-au axat pe teme de artă muzicală, fiecare evitând a aborda  probleme de ordin politic.”

Mîndru Katz
Mîndru Katz a rezistat presiunilor Securității de a-l face să colaboreze
Image source: 
Ioana Voicu Arnăuțoiu

Este întrebat și de legăturile cu Miron Grindea, despre care Mîndru Katz declară că „l-a cunoscut în 1957 cu ocazia primului turneu ce l-a făcut în Anglia”, negând însă că, după ce a fost atenționat „de tov. CORCINSKI”, că acesta este un „element periculos”, ar mai fi avut contacte cu el.

La întrebarea mea dacă a fost solicitat și dacă a făcut vreun comision cu prilejul deplasărilor ce le-a făcut în Franța și Anglia, Mîndru Katz a răspuns categoric că nu a făcut nici un fel de comisioane pentru nimeni evitând să-și ia asemenea obligații atât din prudență cât și din comoditate. Mi-a spus că într-adevăr a fost solicitat de unele persoane în acest sens dar că nu-și mai amintește numele acestora deoarece sunt cunoscuți ai părinților săi cu care el nu are legături personale.” 

Ofițerul care a redactat raportul a consemnat în concluziile sale faptul că Mîndru Katz „a ascuns” unele „fapte legate de deplasările ce le-a făcut în străinătate”, iar „despre legăturile sale din străinătate a făcut declarații destul de vagi (...) fiindu-i frică că ar putea suferi consecințe”.

Frica, era elementul pe care au mizat strategii Direcției a doua a Securității când au regizat ridicarea de acasă, aducerea lui Mîndru Katz la MAI și direcționarea discuției spre „legăturile” cu români plecați din țară. Ea trebuia să anihileze orice fel de rezistență în fața elementului surpriză care a apărut în finalul discuției: propunerea ca „în interesul statului nostru cât și în interesul său personal să sprijine organele Securității în anumite probleme”.

Din cele consemnate în raport, reiese că, pus în fața acestei propuneri surprinzătoare, Mîndru Katz a reacționat calm, nu a cerut amănunte, nici măcar în legătură cu „interesul personal” pe care l-ar putea avea, nu a făcut nici un fel de negociere, menționând doar că pentru „securitatea statului”, element ne precizat de interlocutor său, trebuie făcut „tot ce se poate”.

Raportul menționează că Mîndru Katz a refuzat să semneze un angajament, iar ofițerul de securitate i-a propus o nouă întâlnire.

Conform unui referat „strict secret”, această întâlnire nu a mai avut loc, pentru că, până la „4 aprilie 1959, cu ocazia plecării în turneu în Anglia”, Mîndru Katz a fost o lună „internat în spital iar aproximativ 2 săptămâni a susținut unele concerte in R.D. Germană”. Referatul menționează de asemenea, că „ nu a fost introdus în nici o problemă a muncii noastreși „nu i s-a dat nici un fel de sarcină specială de îndeplinit pe linia noastră.”

E foarte posibil ca intenția Securității de a-l racola pe Mîndru Katz și tot scenariul aducerii lui la MAI și discuția purtată, au fost determinante în hotărârea sa de a nu se mai întoarce în România. Și-a dat seama  că va fi subiectul unui șantaj permanent, Securitatea condiționând aprobarea plecărilor pentru onorarea concertelor, de furnizarea de informații.

Încep represaliile

Pentru Securitate „fuga” lui Mîndru Katz  a fost un eșec, iar pentru a-l ascunde de vigilența  șefilor, Direcția a doua a Securității i-a întocmit în grabă un așa zis un „dosar personal”.

Notă de inetrceptare corespondență a Securității
Toate scrisorile trimise de Mîndru Katz în România au fost oprite de Securitate
Image source: 
CNSAS

Pe coperta acestuia este menționat „numele conspirativ Chiriceanu Mihai”, deși în raportul care consemnează încercarea de racolare a lui Mîndru Katz nu se menționează discutarea sau atribuirea vreunui nume conspirativ. Iar pe prima pagină a dosarului este consemnat că a fost „abandonat” în urma „rămânerii în Anglia”.

La Londra, pianistul începe o carieră fulminantă, făcând turnee cu orchestrele Royal London Philharmonic, Halle din Manchester, Royal Liverpool Philharmonic. Recitalurile sale au fost aclamate de public și apreciate de critici, înregistrarea Concertului nr. 5 de Beethoven, sub bagheta lui Sir John Barbirolli, fiind desemnată „discul anului”.

Aflăm despre aceste succese dintr-o scrisoare a lui Mîndru Katz, datată 21 decembrie 1959, adresată Floricăi Musicescu, persoana căreia – scrie el – îi datorează toate aceste realizări.

Scrisoarea nu a ajuns niciodată la destinatară și stă de aproape 60 de ani în dosarul informativ a lui Mîndru Katz, ca și altele de altfel, pentru că, aflăm dintr-un document al Securității, maiorul (pe atunci) de securitate Neagu Cosma, „a dat ordin să fie oprită toată corespondența, ce se interceptează de la și pentru Katz.”

Ba mai mult, Neagu Cosma a ordonat „să fie imediat predat cazul la serv. Fugari unde să i se facă toate formele ca oricărui trădător de patrie: condamnare, confiscarea averii, etc.”

În iulie 1959, a fost emisă Ordonanța de percheziție, iar după câteva luni a fost instituit sechestrul pe averea pianistului. Părinții și cumnatul lui au fost interogați în calitate de martori la Direcția Anchete Penale a Ministerului de Interne.

Condamnat în lipsă

Marea Adunare Națională i-a retras titlurile și decorațiile acordate pentru merite artistice, iar pe 8 decembrie 1959 a început „procesul penal împotriva lui Mîndru Katz .”

Sentință împotriva lui Mîndru Katz
Justiția comunistă s-a răzbunat pe Mîndru Katz în absență
Image source: 
CNSAS

Conform Sentinței nr. 25 din martie 1960, dată de Tribunalul Militar al Regiunii a-II-a, Mîndru Katz a fost condamnat în contumacie, pentru „trădare de patrie”, conform articolului 194, alineatul 5 din Codul Penal, la „15 ani temniță grea, 8 ani degradare civică” și „confiscarea totală a averii personale.”

Condamnarea sa a avut efecte grave asupra familiei. Părinții pianistului, ne primind  aprobare să plece din țară, nu și-au putut revedea fiul ani de zile.

Mai multe documente consemnează intenția pianistului de a-și aduce familia în Anglia, printre care unul „strict secret” din octombrie 1961, care menționează și o scrisoarea trimisă de marele violonist Yehudi Menuhin ministrului culturii din acea vreme, Constanța Crăciun, „prin care roagă” să se permite părinților lui Mîndru Katz să plece la fiul lor.

Documentul se încheie cu o concluzie drastică: „Având în vedere faptul că Mîndru Katz a trădat patria, nu suntem de acord să se aprobe plecarea din țară a părinților acestuia.”

Condamnarea lui Mîndru Katz a făcut imposibilă orice legătură a sa cu România, unde nu a mai putut reveni niciodată. Astfel, muzica românească a pierdut un mare pianist, care, eliberat de constrângeri, a făcut o remarcabilă cariera internațională.

Mîndru Katz a refuzat să-și clădească cariera pe colaborarea cu Securitatea. A plecat și a reușit, cu mari sacrificii personale, ca numele său să fie aclamat pe toate meridianele.

În afara activității concertistice, Mândru Katz a fost, până la sfârșitul prematur al vieții, profesor de pian la Rubin Academy of Music din Tel-Aviv. A încetat din viță la doar 52 de ani, în timpul unui recital la Istanbul, cântând Sonata op. 17, în re minor (Furtuna) de Beethoven.

Sonata nr. 17 de Beethoven, "Furtuna" în interpretarea lui Mîndru Katz