Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


SUA: 2017, anul marii dislocări politice, al fenomenului tectonic numit Trump

donald_trump.jpg

2017 în SUA a fost anul marii dislocări politice, al fenomenului tectonic numit Trump
Image source: 
REUTERS/Carlos Barria

Angoasa și deruta provocate de un verdict electoral de neînțeles pentru majoritatea electoratului național s-au prelungit în perioada tranziției. Cei care au sperat că Trump se va lepăda, în noua-i postură prezidențială,  de partizanat și excese retorice de campanie, au fost crunt dezamăgiți.  Discursul său de învestitură a zugrăvit, în tușe întunecate și împotriva percepției comune, o Americă în criză, devalizată de concurenții săi economici și invadată de imigranți diabolici care pângăresc ficțiunea paseistă a unei țări imaculate. Cel care a impus conceptul de "realitate alternativă" a dovedit, încă o dată, că trăiește în ea.

“Am făcut  ieri ceva-ceva. V-a plăcut discursul? Nu se poate să nu vă fi placut...Am avut o mulțime enormă. Ați văzut: plin ochi. Mă trezesc azi dimineață, deschid televizorul, și nu-mi vine să-mi cred ochilor: un teren gol. Mi-am zis: stai puțin, am ținut un discurs, și în fața mea trebuie să fi fost un milion, un milion-jumate de oameni, iar ei arată un teren pe care nu-i practic nimeni. Sincer, păreau să fie un milion și jumatate. Câți or fi fost, dar ajungeau până hăt la Monumentul Washington. Deschid televizorul, la întâmplare, și dau peste un post care arată terenul gol și pretinde c-am atras 250.000. Nu-i rău,  dar e o minciună. I-am prins cu una gogonată, și cred că vor avea de plătit”, a găsit de cuviință să spună Donald Trump în prima dimineață a mandatului său  - sâmbătă, 21 ianuarie - într-un spațiu solemn,  sala memorială de la sediul CIA.  Sfada cu realitatea, și cu cei care, în viziunea sa, o prezintă deformat, tendențios, clasa jurnaliștilor "incorecți, neserioși, și neloiali", a început devreme și continuă, pe tonalități diverse și cu derapaje autoritare periculoase.

“Știri false, știri false oameni buni. Mult fals”, este leitmotivul exercițiului său prezidential, incantația menită să alunge duhurile amenințătoare ale propriului trecut, norii grei ai transgresiunilor, mai mult sau mai puțin venale, care pot oricând să-i înnegureze cariera politică.

Tensiunile campaniei și energia negativă acumulată pe parcursul tranziției au dus la explozia anti-trumpiană care a scos, la 21 ianuarie, milioane de oameni în stradă, la Washington, Los Angeles, New York, și în toată lumea.

A fost o răzvrătire singulară prin intensitate, preponderent feminină, împotriva unui misogin  înveterat asupra căruia planează acuzații de hărțuire și agresiune sexuală, o acumulare de forțe ale decenței și progresului ce avea să se estompeze, în lunile următoare, în manifestări punctuale împotriva unor decizii prezidențiale controversate cum ar fi restricțiile de călătorie impuse cetățenilor unor țări musulmane,  sau tentativele obsesive de a dărâma, cu mâna majorității legislative Republicane, reforma obamiană a asigurărilor medicale.

“Au trecut cincizeci și ceva de zile de la învestitură, timp în care ne-a ghidat pașii principiul AMERICA MAI PRESUS DE TOATE. E clar ce se întâmplă. Am realizat, în 50 de zile, mai mult, poate, decât oricare dintre predecesorii mei, și suntem abia la început. Să vedeți ce urmează...Bugetul pe care l-am propus preconizează una dintre cele mai mari creșteri a cheltuielilor miltare din istorie”, a consemnat Donald Trump la unul dintre mitingurile organizate pentru a ține trează, vigilența, baza credincioasă, neclintită, impermeabilă la evidențe, amorezată de o lozincă în numele căreia s-au luat decizii care izolează prima putere a lumii - retragerea din Parteneriatul Comercial Trans-Pacific,  repudierea Acordului de la Paris privind climatul, recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului - și care a căpătat, pentru mulți, conotații întunecate după incidentele de pe 11-12 august, când neonaziști și capete rase au mărșăluit asupra campus-ului Universității Virginia din Charlottesville pentru a protesta împotriva proiectatei înlăturări din spațiul public a statuii unui general segregaționist.

“Condamnăm în termenii cei mai categorici această scandaloasă dezlănțuire de ură, bigotism și violență din multiple părți”, a sunat prima intervenție, sâmbătă 12, a președintelui care a părut să pună semnul egalității între hoardele care au defilat cu torțe și zvastici și grupurile care li s-au opus. Rătăcirea a fost oprită, probabil de consilieri mai experimentați și ponderați, două zile mai târziu, când Donald Trump a revenit cu o declarație standard pentru astfel de ocazii, "rasismul este malefic" declarație pe care avea să o anuleze pe 15, într-o conferință de presă la Turnul Trump care a degenerat într-o încăierare verbală cu presa cum istoria prezidențială americană n-a mai cunoscut.

“Declarația de sâmbătă, prima, cred că a fost corectă.  Stânga extremă, cei care au sărit la demonstranții de extrema dreapta au vreo vină, vreo problemă?  Eu cred că da”, a precizat cel care era de mult suspectat de rasism, care a sprijinit un candidat senatorial cu vederi suprematiste,  rasiste și xenofobe,  al cărui concern imobiliar familial a fost condamnat pentru discriminare, și al cărui tată a fost arestat în anii 1920 la un marș al Ku-Klux-Klan-ului.

Toamna, când căldura multiplelor anchete privind intervenția Kremlin-ului în alegerea lui Trump parcă s-a mai domolit, a devenit evident că Dislocatorul-Șef va fi greu de dislocat. Baza i-a rămas fidelă; economia arată bine la nivel statistic; delirul bursier este în toi, iar ceața de donatori conservatori și corporatiști care l-a propulsat la Casa Albă este pe cale să fie răsplătită cu unul dintre cele mai mari transferuri fiscale de bogăție către clasele privilegiate din istoria Americii.  Lucrarea sa nu este terminată.  Mai rămâne de privatizat, de de-reglementat, și mai ales de înălțat zidul de pe granița sudică, simbolul izolării visate și evocate cu patimă doctrinară în cercurile trumpianiste, mirajul veșnic salvator pentru sufletele uitate ale progresului, incitate cinic să-și învinuiască semenii, în special pe cei care arată altfel decât ei, pentru toate relele existenței.

“Nici vorbă, zidul se face. Așa cum ați citit, l-am scos la licitație. Am avut sute de ofertanți. Toți vor să participe, ceea ce de obicei înseamnă un preț bun. Credeți-mă, prețul va fi bun, zidul se va construi. E în faza de proiect, și vin vești bune. Până atunci, granița este foarte solidă”.

Limbajul magnatului imobiliar care lăuda o tranzacție. "Graniță foarte solidă",  ziduri fizice sau ideologice, izolare internațională. Un recent articol din New York Times descrie  singurătatea unui președinte dezavuat politic și în cercuri din ce în ce mai largi ale propriului partid, care se uită la televizor 8 ore pe zi, care trăiește în spatele zidului invizibil al auto-amăgirii și negării realității.

“Am crezut că Donald Trump este doar o portavoce a unora dintre cele mai malefice Furii ale vieții americane, dar mi-am schimbat părerea. Cred acum că el ESTE Furia malefică. Acest om n-are ceea ce numim, convențional, suflet. Are, în loc, o plagă deschisă. Totul îl stârnește; e tot timpul în război împotriva lumii.  Tot ce atinge întinează. Este acea forță întunecată care încearcă să ne întoarcă la multe dintre practicile și comportamentele de care am încercat să ne dezbărăm în ultimii 250 de ani”, opina consilierul politic din administrația Johnson, jurnalistul, intelectualul public și omul de conștiință Bill Moyers.

Ascultă AICI corespondența din SUA
339