Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Trump, de la infamie la nevinovăție

senatetrialrfifinal.jpg

Donald Trump, achitat a doua oară de Senat
Donald Trump, achitat a doua oară de Senat
Image source: 
RFI

Donald Trump a supraviețuit judecății Senatului pentru "incitare la insurecție"--57 la 43, cu doar 7 Republicani votind cu Democrații--și și-a anunțat deja, de la reședința din Florida, intenția de a reveni în arena politică.  O va face sub amenințarea a multiple investigații privind aspecte umbroase ale trecutului sau public și privat,  sub povara posibil penală și civilă a evenimentelor sîngeroase de la 6 ianuarie, dar și cu atuul popularității sale certe în rîndul unei porțiuni substanțiale a electoratului, popularitate pe care politicienii ce i-au rămas alături au intenția de a o exploata la  parlamentarele din 2022, cînd miza va fi, pentru Republicani, reluarea controlului Camerei și Senatului.

 

Corespondentul RFI în SUA are cronica unei achitări anunțate:

 

Au avut, Republicanii, 74 de milioane de motive  să-l  disculpe, unul pentru fiecare dintre votanții Trump la ultimele prezidențiale.

"America profundă" este trumpificată. Aleșii Republicani care nu se impleticesc în mofturi precum democrația sau moralitatea au a se înclina în fața acestei evidențe care obturează culpabilitatatea cît muntele.

"Imensa  majoritate a  Republicanilor din Senat au  votat pentru achitarea fostului președinte Trump, înscriindu-și astfel numele în registrul istoriei alături de al său.  6 ianuarie va trăi în veacul veacurilor că o zi a infamiei. Refuzul de a-l pedepsi pe Donald Trump va fi marcat în istoria Senatului Statelor Unite ca un vot al infamiei.  Cel mai dezgustător act comis vreodată de un președinte american, dar majoritatea Republicanilor n-au  avut curajul sau moralitatea să-l condamne.  Între Trump și țară, 43 de Republicani l-au ales pe Trump.  Ar trebui să le fie o povara pe conștiința, și le va fi ",

a  punctat, îndată după oficializarea verdictului, liderul majorității Democrate din Senat, Chuck Schumer. În cele două faze ale procedurii, inculparea și judecarea, doar 17 Republicani din peste 250--10 în Cameră și 7 în Senat--au înțeles să privească realitatea în față.  Mulți s-au ascuns după degete procedurale sau constituționale, cei mai mulți nu s-au sinchisit cu o explicație. Liderul majorității senatoriale de  atunci, Mitch McConnell, a refuzat să programeze procesul în ultimele zece zile ale mandatului Trump; sîmbătă, îndată după verdict, și-a ușurat conștiința cu o recunoaștere fără echivoc a vinovăției trumpiene--"nu încape îndoială că Trump este practic și moral răspunzător pentru violențele de la 6 ianuarie"--dar și-a justificat votul pentru achitare prin faptul că Senatul n-ar avea dreptul de a judeca un fost președinte.  Un argument pe care l-a preluat din pledoaria apărării, construită și pe axa libertății de expresie consfințite în Primul Amendament la Constituție.

"Ignorarea Primului Amendament contravine jurămîntului senatorial și contrazice precedentul stabilit de Curtea Supremă întru salvgardarea, secole de-a rîndul, a libertății de exprimare. Cuvintele utilizate de domnul Trump la 6 ianuarie nu diferă în nici un fel de limbajul figurativ utilizat de fiecare dintre senatorii constituiți în juriu.  Un om cu mintea la cap nu poate crede că acel discurs a fost  incitare la violență sau insurecție. Mitingul trebuia să fie pașnic, și enorma majoritate a participanților nu s-au dedat la violente. În mod tragic, un mic grup venit cu gînd de intimidare și agresiune a deturnat evenimentul",

propunea unul dintre avocații președintelui, Michael Van Der Veen.

Indulgentii vor vedea în această poziționare un artificiu avocațesc; pentru mulți,  inclusiv pentru deputații în rol de acuzatori, e vorba de o răstălmăcire a faptelor în esența și dinamica lor implacabilă.

"În loc să accepte rezultatul, a continuat să stirneasca haita umană cu minciuni; a aruncat gaz peste foc pentru a o întărîta și mai mult, asmuțind-o apoi asupra Capitoliului la 6 ianuarie--ultima lui șansă de a opri transferul pașnic al puterii",

 reamintea Eric Swalwell, deputat de California.

Încercase în prealabil totul, Donald Trump: procese, recursuri la Curtea Supremă, presiuni asupra legislatorilor statali înaintea întrunirii Colegiului Electoral, strîngerea cu menghina a unor oficiali administrativi locali, și baraje Twitter amenințătoare, vindicative, îndreptate împotriva tuturor celor care au refuzat să-i facă pe plac. "Luni de zile s-a folosit de puterea unică a funcției pentru a disemina MAREA MINCIUNĂ  că victoria i-a fost furată", nota un alt membru al lotului cameral, Joe Neguse. Ex-președintele pregătise terenul minciunii încă din luna mai anul trecut, cu leitmotivul twitterar al alegerilor ce vor fi trucate, măsluite, frauduloase, leitmotiv amplificat pînă la asurzire pe tot parcursul verii și culminînd cu declarația din noaptea de 3 spre 4 noiembrie, secunde înainte de 2:30, cînd numărătoarea voturilor era departe de a se fi încheiat, că a fost victima unei "fraude jenante pentru țară", a unui "furt" ce trebuie oprit. "Stop the steal/Opriți furtul" a devenit, în cutiile de rezonanță ale forurilor digitale trumpiene, chemarea la luptă care a obstrucționat procesul contabilizării și validării sufragiului în comitatul Maricopa din Arizona, în Atlanta, Milwaukee și Philadelphia. "Opriți furtul" a fost strigătul gloatei la 6 ianuarie.

"Donald Trump știa pe cine stîrnește. A văzut violența de care-s capabili, violență pe care n-a condamnat-o niciodată.  Dimpotrivă, a lăudat-o și încurajat-o",

observa Stacey Plaskett, acuzatoare a fostului ocupant al Casei Albe.

De la Charlottesville--Virginia în 2017 la Capitoliu în ianuarie 2021 linia e dreaptă,  protagoniștii și organizatorii deseori aceiași. Căpetenii ale grupării paramilitare Proud Boys-- care s-a ilustrat pe 12 decembrie trecut în vandalismele de la Washington--și-au confirmat reputația la 6 ianuarie. Mulți dintre cei care, la instigarea lui Trump, au ocupat, la 30 aprilie și apoi 14 mai 2020, înarmați pînă-n dinți, Capitoliul din Lansing, statul Michigan, au fost prezenți, la chemarea explicită a lui Trump, în iureșul asaltului de la 6 ianuarie.

"Au crezut sincer că întreaga  acțiune a fost comandată de Trump. Știm, pentru că au spus-o. Mulți au postat poze pe rețelele de socializare laudîndu-se că președintele i-a invitat. Au crezut, în consecință, că nu vor fi pedepsiți",

semnala Diana DeGette, alt membru al echipei de "procurori" camerali.

Acum știu, făptașii, că vor fi pedepsiți și unii  îl arată cu degetul pe cel care a "aprins fitilul": Donald Trump.  Discursul de la 6 ianuarie, aproape 11 mii de cuvinte în care "luptați" s-a auzit de 20 de ori, "pașnic" o singură dată, a fost doar ultimul milimetru al fitilului. Trump știa, cînd a început, și 16 minute mai tîrziu cînd le-a cerut suporterilor să mărșăluiască spre Capitoliu, că vice-președintele Mike Pence nu-i va face voia.

 Violența era ultima  carte.

La 12:45, un sfert de ora înaintea începerii sesiunii parlamentare de validare, gloata forța prima linie a perimetrului defensiv. O jumătate de oră mai tîrziu, cinci minute după încheierea discursului, Trump se întorcea la Casa Albă. La 2:11,  primii demonstranți pătrundeau în incinta Capitoliului. Validarea voturilor era suspendată, parlamentarii erau evacuați sub escortă sau se ascundeau.  Conform a numeroase mărturii, președintele jubila, surd, prea multă vreme, la multiple apeluri de ajutor. La orele 18:01, după ce poliția recîstigase controlul clădirii și Garda Națională, mobilizată de alții,  intrase în acțiune, Trump scria pe Twitter, "asta se întîmplă cînd o sacră, copleșitoare victorie electorală ne este furată crud și vicios".

"A încercat să devină rege. Ce s-ar fi întîmplat dacă reușea să anuleze voința populară  și să oblitereze procesul constituțional? Cine e dispus, lăsînd nepedepsite crimele lui Trump, să-și asume riscul ca așa ceva să se repete"? 

întreba, spre finalul pledoariei acuzării, deputatul David Cicilline.