Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Armistiţiu fragil în Siria, pe fond de neîncredere reciprocă

În Siria, încetarea focului a intrat în vigoare în cursul nopţii trecute, iar informaţiile care parvin din regiune sunt mai degrabă încurajatoare. În ciuda suspiciunii reciproce, forţele guvernamentale şi rebelii au suspendat ostilităţile, cu excepţia unor provocări şi incidente. Totul rămâne însă extrem de fragil.

O avalanşă de informaţii vine în prezent din Siria, precum şi declaraţii peste declaraţii, într-un context care este fără îndoială un pas în direcţia cea bună. Autorităţile siriene au anunţat că toate operaţiunile militare au fost oprite, dar avertizează că armata va răspunde tuturor atacurilor "teroriste". Ceea ce Consiliul Naţional Sirian, principala componentă a Opoziţiei, consideră ca fiind un fals angajament al autorităţilor în favoarea unei reglementări paşnice a conflictului.

Pentru Opoziţia siriană, încetarea focului nu este suficientă şi ea cere ca forţele guvernamentale să se retragă în cazărmi. Mai mult, Opoziţia a lansat un apel la organizarea unei mari manifestaţii. “Încetarea focului nu are nici o valoare dacă poporul nu poate manifesta, iar planul Annan nu are nici o valoare dacă nu permite tranziţia spre un Guvern democratic pluralist”, a declarat Burhan Ghalioun, şeful Consiliului Naţional sirian.

Rusia consideră în context că acestui plan trebuie să i se dea o şansă pentru a fi aplicat, inclusiv din partea Opoziţiei siriene. Seful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, le cere deci ţărilor occidentale şi statelor arabe să nu încurajeze Opoziţia siriană. “Obiectivul este acum ca toţi sirienii să se aşeze la masa negocierilor”, mai subliniază Serghei Lavrov. El s-a exprimat joi în cadrul unei reuniuni a grupului G8, convocate la nivel de miniştri de Externe, reuniune în cadrul căreia s-a discutat despre Siria. Putem spune că acest conflict s-a internaţionalizat, pentru că avem pe de-o parte Siria, sprijinită de Iran, Rusia şi China, iar pe de altă parte, lumea occidentală, Turcia şi majoritatea ţărilor arabe, care doresc căderea regimului de la Damasc, dominat de minoritatea alauită.

Este greu de consolidat în aceste condiţii o atmosferă de încredere, mai ales după un an de represalii care s-au soldat cu 10 mii de morţi.

Apare însă ca o evidenţă faptul că insurecţia siriană nu este capabilă să răstoarne prin mijloace proprii puterea de la Damasc, dar şi faptul că o intervenţie occidentală precum cea din Libia nu va fi tolerată de China şi Rusia.

Ca de obicei, miza în acest conflict nu ţine numai de triumful valorilor democraţiei, ci şi de fragilul echilibru mondial dintre marile puteri. Nu este exclus ca Damascul să fi luat între timp în serios totuşi unele avertismente ale Alianţei Nord-Atlantice, care anunţă practic că va interveni în ajutorul Turciei, dacă Siria va continua provocările la graniţa comună sau dacă va agresa această ţară.

Damascul gesticulează de altfel de partea sa, anunţând o amnistie pentru opozanţii care nu au "mâinile pătate cu sânge" şi care depun armele. Ministerul sirian de Interne mai cere şi refugiaţilor să revină în ţară, aceştia fiind cam 25 de mii în Turcia, 90 de mii în Iordania şi 16 mii în Liban.

Pentru a rezuma, putem spune că ne aflăm într-un moment crucial, de război psihologic, dar şi de testare a voinţei reale de reglementare paşnică a conflictului. În orice moment, un grav incident sau o provocare sângeroasă pot compromite planul Annan şi agrava ecuaţia acestei crize cu multiple variabile. Franţa cere în context trimiterea de urgenţă a unor observatori pe teren, astfel încât edificiul planului Annan să înceapă să fie consolidat.