Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (118) / Vic-sur-Seille, o localitate cu suflet

4689923641_0ceba09c70_b.jpg

Muzeul departamental George de La Tour, Vic-sur-Seille
Muzeul departamental George de La Tour, Vic-sur-Seille
Image source: 
Credit foto: moselle-tourisme.com

Oraşele mici, cînd au ambiţii culturale, pot propune evenimente remarcabile. Este ceea ce se întîmplă deseori în Franţa, unde călătorul inspirat poate avea adevărate revelaţii. Scriitorul Virgil Tănase a descoperit, în muzeul unui mic oraş necunoscut marelui public, un subtil dialog între doi mari artişti din epoci diferite: Constantin Brâncuşi şi George de la Tour.

Vic-sur-Seille nu vă spune nimic, et ce n’est pas surprenant. Située dans le département de la Moselle, această comună de mai puțin de două mii de locuitori și care datează, pare-se, dinaintea epocii romane, a traversat, avec des fortunes diverses, două mii de ani de istorie, menționată din când în când în arhive, mais rien ne la distingue de milliers d’autres, identiques, si ce n’est la naissance, ici, en 1593, d’un personnage exceptionnel, le peintre Georges de la Tour.

Și, în ceea ce ne privește, datorită  faptului că în această vară muzeul din  localitate a găzduit o expoziție temporară intitulată « Autour de Constantin Brancusi ». Elle était mince, vous l’imaginez bien, vu les ressources, si minces, d’une si mince localité et vu les primes d’assurances, moins minces, pour des œuvres  qui valent des fortunes. A peine trois sculptures de Brancusi, un buste de Rodin, dont le jeune Roumain a été soi-disant l’élève, une petite silhouette de Modigliani  câteva tablouri de contemporani dintre care unul de Gheorghe Petrașcu.

De fapt, ceea ce mi se pare emoționant este alăturarea celor două capodopere de Georges de La Tour pe care le posedă muzeul de la Vic-sur-Seille cu sculpturile lui Brâncuși într-un loc atât de departe de marile șosele ale artei, où les cars des touristes circulent maintenant avec une remarquable assiduité consumériste. Qu’une telle rencontre ait lieu dans une des grandes galeries d’art, dans un des musées fréquentés tous les jours par des milliers de visiteurs care se fotografiază în fața operelor ca să dovedească – mais à qui ? et pourquoi ? –…să dovedească, practic, că și ei „in Arcadia ego”, là une telle rencontre ne saurait surprendre.

Comme ne saurait surprendre la présence dans la commune insignifiante où est né Georges de la Tour de deux toiles que les plus réputés musées du monde voudraient avoir dans leur collection, „Sfântul Ioan Botezătorul în deșert” și un „Portret de femeie”. Cel dintâi, neidentificat, a fost propus în 1993 într-o vânzare publică de notarii care lichidau o moștenire, pentru 1500 de franci, 200 de euro.

Cunoscătorii remarcă pictura și dau de știre unuia din cei mai reputați experți, Pierre Rosenberg, academician, pe atunci conservatorul Luvrului. Acesta identifică pictorul, statul revendică dreptul de achiziție prioritară, et après une subvention publique le département de la Moselle, avec une aide de l’Etat, s’adjuge la toile pour quelques millions. Dix années plus tard, le musée Georges de la Tour, récemment bâti dans un style un peu trop cubiste à mon goût, mais qu’importe ! ouvre ses portes à Vic-sur-Seille, pour abriter ces deux chefs-d’œuvre et plusieurs toiles de maître donate muzeului de colecționari privați.

De atunci, în fiecare an, una sau două expoziții temporare, vin să se adauge colecției permanente. În vara aceasta, cea consacrată lui Brâncusi. Împreunare fortuită, cum se întâmplă adesea, mais voilà, le hasard fait bien les choses, et je ne puis m’empêcher de remarquer à quel point une même démarche réunit le peintre du XVIIème siècle et le sculpteur du XXe.

Georges de La Tour se folosește de umbră și lumină ca să purifice corpurile șlefuindu-le încât par modelate de Brâncuși. Nu poți să nu fii surprins de înrudirea, la adâncimi tectonice, dintre doi artiști tellement différents par la tradition dont ils sont les héritiers mais qui se retrouvent dans leur façon de croire que le beau est le résultat d’une dépuration qui réduit le réel à l’absolu d’une forme.

Plus important encore, dans cette rencontre, c’est qu’elle se fait là où le public est rare, les quelques salles du musée sont souvent désertes. Un muzeu inutil s-ar spune, oricum nerentabil, dintr-unul din acele « locuri unde nu se-ntâmplă nimic ». Justement, c’est là le sens profond de l’art qui n’est pas destiné à être « consommé » ci pe care trebuie « s-o trăiești », s-o ai, adică, in preajmă, ca pe-un tablou de pe peretele de-acasă, pe care nu te pui să-l studiezi și nici nu stai toată ziua și-n toate zilele anului cu ochii ațintiți pe el, dar care îți înfrumusețează casa, adică viața.

Vic-sur-Seille est une petite commune, presque insignifiante,  de nici două mii de suflete, mais elle est belle pentru că are un suflet.

 

 

Toate edițiile rubricii Cronica bilingvăhttp://www.rfi.ro/tag/cronica-bilingv%C4%83

Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (118)
667