François Hollande la ONU, referindu-se războiul din Siria: "Ça suffit !"

“Siria: apelurile lui Hollande, tăcerea lui Obama”. Sub acest titlu evocă cotidianul Le Monde întîlnirile avute de şeful statului francez la New York şi declaraţiile sale. Cei doi preşedinţi au cel puţin un lucru în comun: ambii se află la sfîrşitul mandatului, ceea ce înseamnă că şi marja lor de acţiune scade. François Hollande în orice caz a spus ce avea de spus, şi pe un ton destul de ofensiv:

"Ultimul apel pe care vreau să-l lansez aici, şi poate cel mai pacifist, este legat de Siria. Alep este astăzi un oraş martir care va rămîne în memoria naţiunilor ca un oraş martir. Mii de copii sunt striviţi sub bombe, populaţii întregi sunt înfometate, convoaie umanitare sunt atacate, arme chimice sunt utilizate. Ei bine, am de spus un singur cuvînt: ajunge!”.

Sunt cuvintele preşedintelui Hollande şi dincolo de acest “ajunge” răsună un apel direct către cei care sunt implicaţi direct în războiul din Siria, ţări precum Iranul, Rusia, Turcia, Arabia saudită, Statele Unite să facă un efort pentru a opri masacrele. Primul vinovat desemnat este însă regimul sirian, faţă de care François Hollande este intolerant şi fără echivoc. De altfel în cursul acestor ore şi zile petrecute la New York el a reamintit că Franţa a fost la un moment dat dispusă să intervină direct, cu aviaţia sa, împotriva regimului de la Damasc, în coordonare cu Marea Britanie, dar America s-a opus atunci, chiar la începutul războiului, acestei iniţiative.

“Dacă nu îi punem capăt imediat, tragedia siriană va fi în faţa istoriei o ruşine pentru comunitatea internaţională”, a mai spus François Hollande cerînd oprirea luptelor, reluare dialogului şi accesul convoaielor umanitare în zonele asediate.

Poziţia Franţei este deci clară, dar din păcate tot americanii şi ruşii sunt în poziţia de arbitri, de fapt singurii capabili să influenţeze lucrurile pe teren, chiar dacă noua tentativă a fost un eşec.

Un eşec a fost pînă acum şi întreaga politică a lui Barack Obama în contextul altui dosar, cel legat de conflictul israelo-palestinian. Imediat după venirea sa la putere, pe 22 ianuarie 2009, practic la numai două zile după preluarea funcţiei supreme la Casa Albă, Barack Obama a anunţat numirea unui emisar special pentru pace în Orientul Apropiat. Omul în care îşi punea speranţele se numea George Mitchell şi avea aura succesului înregistrat ca mediator în Irlanda de Nord.

Metoda aplicată de el în Irlanda nu a funcţionat însă de loc în Orientul Apropiat, unde discuţiile dintre Israel şi palestinieni sunt practic blocate de opt ani. Nici neobositul John Kerry nu a reuşit să deblocheze ceva, şi nici personal Barack Obama care întreţine de fapt relaţii proaste cu Benjamin Netanianu. Iar faptul că ei se văd din nou nu înseamnă mare lucru. Agenţia France Presse notează totuşi că Barack Obama se află într-o poziţie “mai confortabilă” pe fondul unui acord în virtutea căruia Israelul urmează să primească de la americani, în viitorii zece ani, un ajutor militar în valoare de 38 de miliarde de dolari.

Este dispus în schimb Israelul să facă vreun gest, vreo concesie, de exemplu limitînd instalarea de noi colonii în Cisiordania? Greu de crezut. In prezent situaţia s-a tensionat în zonă, în Israel şi în teritoriile ocupate, iar atacurile comise cu arme albe de palestininei s-au multiplicat.