Jurist: "În SUA s-a produs un alarmant derapaj legal în zona siguranţei naţionale şi anti-terorismului" (Exclusivitate RFI)

Între 2 şi 4 decembrie 2013, Chip Pitts a participat la al Doilea Forum ONU de Afaceri şi Drepturile Omului, care s-a desfăşurat la Geneva şi în care relaţia stat-privat în contextul scandalului NSA a figurat pe agenda discuţiilor.

C.P: A figurat în special într-o sesiune consacrată drepturilor digitale şi, cu deosebită pregnanţă, în şedinţa de închidere, în care reprezentantul firmei Google a deplîns faptul că Internet-ul e din ce în ce mai puţin deschis, şi că unele guverne, precum cel iranian şi brazilian, au anunţat planuri de a crea Reţele separate. În Germania există o iniţiativă pornită de Deutsche Telekom şi alte firme şi numită "E-mail Producţie Proprie", pe ideea că acele firme pot încifra şi proteja date mai bine decît companiile americane. S-a vorbit de asemenea despre încercările corporaţiei Google de a se coaliza cu alte entităţi de marca precum Yahoo sau Facebook pentru a rezista mai bine monitorizării NSA-ului, atît de mediatizate în SUA.

Rep: Rezistenţa aceasta crescîndă a culminat putem spune, cu scrisoarea a opt companii emblematice ale lumii virtuale, printre care cele pe care tocmai le-aţi menţionat, adresată preşedintelui Obama şi în care se cere re-examinarea şi reorientarea politicii în materie de supraveghere statală. Care ar fi resorturile acestui gest?

C.P: Este de înţeles, dată fiind amploarea dezvăluirilor despre NSA, care au arătat atît complicitate directă, cît şi aranjamente făcute pe sub mînă de aceste corporaţii pentru furnizarea unui enorm volum de date, geolocalizare, Internet, voce, trafic e-mail. S-a atins un punct de criză. Cele opt semnatare, care au inaugurat un site şi au declanşat, de asemenea, o campanie publică, îşi dau seama că viitorul Universului Virtual, esenţa lor antreprenorială, încrederea care stă la baza comerţului informatic, toate acestea sunt periclitate dacă fiabilitatea lor este pusa în cauză.

Rep: Presupun ca în întreg spaţiul corporatist privat ne aflam într-un moment de introspecţie, de antoanaliză critică.

C.P: Absolut. Într-o măsură mai mare în cazul companiilor Internet menţionate mai devreme, mult mai puţin decît s-ar fi cuvenit în cazul companiilor telefonice precum Level 3--care furnizează cablajul, coloana vertebrală a Internet-ului--, AT&T, Verizon sau Sprint, companii care de zeci de ani cooperează pe ascuns cu entităţile de monitorizare --cooperare la originea unor scandaluri istorice--şi care acum stau deoparte în campania de transparentizare şi fac presiuni pentru propria lor imunizare LEGALĂ şi protejarea capacităţii de a continua cooperarea cu statul, pentru că încasează milioane de dolari în contracte multianuale autorizate de legi precum Legea Patriotică.

Rep: E un aspect asupra căruia ne concentrăm prea puţin acesta, pecuniar, al relaţiilor dintre particulari şi stat. Nu e vorba doar de bani. Ar fi prea simplu. E vorba şi de o relaţie de forţă. Ce pot face de fapt companiile care sunt somate să predea date, nu sunt într-o situaţie imposibilă?

C.P: Nu, pot face o serie de lucruri. Se conturează un consens că orice demers al statului în această sferă trebuie să respecte spiritul legii, să satisfacă standarde juridice obiective, să nu fie arbitrar, aleatoriu sau punitiv la adresa celor care-şi exercită drepturi umane fundamentale. Corporaţii precum Microsoft, Yahoo sau Facebook, care fac parte din INIŢIATIVA DIGITALĂ GLOBALĂ, exact asta cer, respectarea acestor principii minime.

Rep: Dar e realist, în condiţiile în care Executivul, agenţiile de informaţii folosesc cu atîta abilitate, argumentul pericolului terorist?

C.P: Nu numai că e realist, e necesar. În SUA s-a produs, în această zonă a siguranţei naţionale şi anti-terorismului, un alarmant derapaj legal. Pe latură pozitivă, de notat că se dezvoltă în lumea corporatistă, pe plan global şi intern, o conştientizare a problemei şi o recunoaştere a importanţei responsabilităţii antreprenoriale şi respectului faţă de lege. În Legislativul Federal se naşte un consens transpartinic, codificat în proiecte de lege precum TRANSPARENŢA ÎN MONITORIZARE 2013 (în Senat) şi LIBERTATE ÎN STATELE UNITE (U.S. Freedom Act) în Cameră, care se bucură de sprijin pe tot spectrul, stînga progresistă, centru, drepta libertară, un consens că trebuie impuse limite, că situaţia actuală este inacceptabilă, situaţia în care spionăm aliaţi, monitorizăm populaţia la un nivel incredibil, fără precedent, în care, cu noile tehnologii şi contrar literei şi scopului legii, practic toate convorbirile telefonice interne sunt interceptate şi stocate. Cînd toate acestea se petrec la o asemenea scară şi publicul află de ele, devine greu pentru parlamentari să apere status-quo-ul.

Rep: A propos de status-quo, trebuie spus că iniţiativele legislative pe care le-aţi pomenit sunt departe de a deveni lege, şi parcursul lor se anunţă anevoios. În prezent, în actualul peisaj legislativ, există limite formale şi de conţinut în ce statul poate să ceară?

C.P: Sigur că există, deşi, ironic, aceste limite sunt nesocotite flagrant chiar de către stat, cum s-a vazut, graţie dezvăluirilor lui Snowden, în cazul companiei de telefonie Verizon, cînd statul a dat ordin să fie predate liste cuprinzînd detalii ale unor convorbiri interne, aşa numitele metadate. Asta este opusul legii FISA care guvernează interceptările telefonice, este lege aplicată anapoda. E regretabil, tragic chiar, că statul a interpretat greşit, sau prea generos, pînă şi restricţiile minime impuse prin Legea Patriotică (Patriot Act). Avem de-a face cu legi implementate prost, cu politici proaste, pentru că atunci cînd nevinovaţii sunt monitorizaţi masiv, cu tot arsenalul tehnologic din dotare, adevăraţii terorişti pot scăpa uşor şi nevinovaţi sunt prinşi în năvod.

Rep: Există şi motive de optimism că statul ar putea fi forţat să renunţe la aplicarea anapoda a legii. Pe 16 decembrie trecut, un judecator federal a dat un verdict cu efect limitat şi supus recursului, ce-i drept, dar pe care în acest moment îl putem socoti istoric, şi anume că, în esenţă, acţiunile NSA-ului de colectare masivă de metadate telefonice sunt neconstituţionale. Această decizie arată că sistemul începe să confrunte problema. Dacă aţi avea autoritatea de a o face, cum aţi schimba acest sistem, cum ar arăta din punctul dvs. de vedere, sistemul ideal, etic şi realist, pentru lumea de azi, care să asigure echilibrul între interesele statului şi drepturile individului?

C.P: Pe măsură ce inteligenţa artificială evoluează, şi ne transformăm în obiecte de monitorizare în tot ce facem, devine imperativ să încorporăm valori umane în tehnologie. Mă refer la valorile umane care au fost înscrise, într-o formulare de maximă generalitate, în DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI. Aceste principii trebuiesc puse la temelia tehnologiilor, programate în aceste tehnologii. Asta înseamnă respectarea programatică a vieţii private, a drepturilor omului în general. La companiile cele mai bune asta începe să se întîmple, dar este vital să se petreacă peste tot, pentru că altfel viitorul va fi unul de coşmar.