Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Barack Obama, ceremonia publică de depunere a jurământului

obama.jpg

REUTERS/Doug Mills/Pool

Ceremonia publică de învestire a lui Barack Obama pentru un al doilea mandat de preşedinte al SUA are loc în faţa Capitolului, sediul Congresului american. După ce va depune jurământul a doua oară, un prim jurământ a fost rostit duminică în cerc restrâns la Casa Albă, Barack Obama va rosti un discurs de circa 20 de minute.

Urmează o serie de semnături ceremoniale în interiorul Capitolului urmate de un dejun după care cuplurile Obama şi Biden, vice-preşedintele SUA, vor părăsi Capitolul pe jos spre Casa Albă de-a lungul Pennsylvania Avenue unde se vor fi adunat o parte din cei peste 500 de mii de spectatori asteptaţi să asiste la ceremonii. Cântăreaţa Beyoncé va intona imnul american la sfârşitul festivităţilor.

Cert, priorităţile acestui al doilea mandat al lui Barack Obama vor fi explicate în detaliu pe 12 februarie când are loc tradiţionalul discurs în faţa Congresului privind starea naţiunii. O serie de dosare par însă evidente şi au fost dealtfel confirmate de anturajul prezidenţial.

Rezolvarea impasului bugetar, votarea restricţiilor privind vânzările de arme şi reforma imigraţiei, iată cum pot fi rezumate în câteva cuvinte principalele trei priorităţi ale acestui al doilea mandat al lui Barack Obama. Pentru a le putea impune Obama va avea însă nevoie de sprijin popular, de opinia publică. Trebuie ştiut că din 2010 încoace, de când republicanii au devenit majoritari în Camera Reprezentanţilor, niciun text major nu a fost adoptat de legislativul american.

Bătălia cea mai aprigă se va duce în privinţa deficitului şi a cheltuielilor publice, domenii în care democraţii şi republicanii trebuie să ajungă la un compromis până în martie dacă vor să evite aşa-zisul "fiscal cliff", prăpastia bugetară. Lupte politice grele se vor duce şi în dosarul limitării vânzărilor de arme, recunoaşte anturajul lui Barack Obama. Numai în privinţa imigraţiei şi a criteriilor de regularizare a milioane de clandestini care trăiesc în SUA se pare că apare un consens între cele două tabere. În plus, e o reformă promisă de Obama încă din 2008 şi priveşte cel puţin 12 milioane de imigranţi. După ce au văzut cât a cântărit votul minorităţilor la ultimele două alegeri prezidenţiale, republicanii au realizat şi ei importanţa acestui potenţial electorat de unde şi dorinţa lor de a se arăta mai deschişi la un compromis în dosarul reformei imigraţiei.

În general însă analiştii sunt sceptici în privinţa şanselor de izbândă în al doilea mandat, perioadă în care, mai ales în ultimii doi ani, după alegerile de la mijlocul mandatului, preşedintele practic nu mai are nicio pârghie sau mijloc de presiune.

Cu siguranţă că pe plan extern Barack Obama ar dori să "normalizeze" relaţiile Americii cu Iranul. Ipoteza se anunţă însă extrem de riscantă şi obiectivul greu de atins. Chiar dacă Obama este departe de stilul războinic al administraţiei Bush şi va face totul pentru a găăsi o soluţie diplomatică, poate mai uşor îi va fi totuşi să întrevadă o soluţie pentru Siria sau în Mali.

Analiştii notează că în negocierea dosarelor delicate cu potenţial "exploziv", Obama dispune totuşi în noua echipă de doi oameni-cheie, doi foşti veterani ai Vietnamului, John Kerry la Departamentul de Stat şi Chuck Hagel la Pentagon,  care  vor fi si extrem de circumspecţi când cineva va propune trimiterea de trupe combatante americane undeva pe glob. Alături de ei, noul şef CIA, John Brennan este un partizan al utilizării dronelor, în particular în Yemen. Dacă la asta mai adăugăm faptul că John Kerry e un partizan îndârjit al dialogului, inclusiv cu adversarii SUA, în timp ce Hagel e descris ca un realist în domeniul politicii externe, putem spune că există şanse minime ca în următorii patru ani să mai vedem  militari americani  debarcând pe undeva.  Totuşi, nu se ştie niciodată.

 Să fie oare al doilea guvern al lui Barack Obama mai puţin reprezentativ decât primul? E o întrebare pe care şi-o pun tot mai mulţi analişti de la Washington dar şi din alte părţi. Cert este că odată cu plecarea lui Hillary Clinton de la Departamentul de Stat şi schimbarea altor miniştri, echipa "Obama 2" riscă să fie mai albă decât cea din primii 4 ani de guvernare şi mult mai masculină decât precedenta. "Nu este un scandal, e o ruşine. Guvernul desemnat de Barack Obama pentru al doilea său mandat prezintă o faţă extrem de palidă, cu excepţia preşedintelui bineînţels şi foarte masculină. La externe e un alb, la apărare e un alb, la CIA e un alb, la Finanţe e un alb. Parcă am asista la "Mad Men" la Washington,  exclama încă de zilele trecute exasperată o editorialistă de la Washington Post. În opinia ei, "e deprimant să vezi o astfel de echipă în 2013. Cert, John Kerry va fi primul bărbat alb, secretar de stat din ultimii 16 ani dar asta nu e o scuză".

La sfârşitul primului său mandat, cabinetul Obama, miniştrii şi responsabilii cu rang ministerial, număra 15 bărbaţi şi 8 femei. Trei dintre acestea, printre care  secretarul de stat Hillary Clinton, au plecat din noua echipă. La fel, în primul cabinet Obama, 7 membri reprezentau minorităţile: 4 erau oameni de culoare, doi asiatici şi un hispanic. Problema este de când a început în decembrie să-i schimbe pe responsabilii din posturi, şeful Casei Albe nu a numit până acum decât oameni albi de anumită vârstă, de obicei peste 60 de ani,  cu micii excepţii. O situaţie care-i agasează pe unii dintre apropiaţii lui Obama. Acesta din urmă a ţinut să tempereze însă spiritele şi a pus în gardă împotriva unor judecăţi premature. E adevărat că numirile nu s-au terminat, mai e deci timp să se reechilibreze balanta. În plus, un analist american citat de agentia France Presse spune că "dezbaterea privind prezenta femeilor si a minoritătilor în guvern este legitimă, dar nu teribil de importantă".