Finalul unui foileton judiciaro-politic ce a înveninat relaţiile dintre Franţa şi Mexic

Condamnarea fusese contestată în repetate rânduri de Franţa şi în special de fostul preşedinte Nicolas Sarkozy. Din acest motiv, în 2011, autorităţile mexicane au decis să nu mai participe la „anul Mexicului în Franţa”.

Timp de şapte ani, povestea lui Florence Cassez a tot ajuns pe prima pagină a gazetelor din Hexagon. Decizia Curţii Supreme pune însă capăt acestei controverse judiciare ce s-a transformat chiar în afacere de stat. Judecătorii instanţei supreme mexicane au recunoscut viciile de procedură şi faptul că drepturile fundamentale ale franţuzoaicei au fost încălcate în timpul anchetei, scrie „Le Monde”. Au recomandat eliberarea ei imediată, aşa că Florence Cassez este deja în drum spre Franţa.

De unde a pornit acest foileton judiciar cu accente de criză diplomatică? În martie 2003, Florence Cassez s-a dus la fratele său, ce îşi deschisese o afacere în Mexic. În anul următor, tânăra se întâlneşte cu un aşa-numit vânzător de maşini, Israel Vallarta, cu care începe o relaţie. Pe 8 decembrie 2005, atât Vallarta, cât şi Florence Cassez sunt arestaţi. Poliţiştii îl acuză pe Vallarta că este liderul unui grup de criminalitate organizată ce are la activ mai multe răpiri şi o crimă. Pe Florence Cassez o acuză de complicitate la răpire.

Detaliile par desprinse dintr-un scenariu de Hollywood cu traficanţi mexicani: după ce sunt prinşi de poliţie, cei doi sunt duşi la ranchul lui Vallarta, unde poliţia plantase trei ostatici. Abia câteva ore mai târziu şi după ce au venit şi echipele de televiziune, poliţia se preface că dă atacul şi simulează o arestare în direct. Urmează interogatorii dure şi  mărturii forţate.

Trei ani mai târziu, după un lung proces, franţuzoaica este condamnată la 96 de ani de închisoare, deşi era clar că procedurile de arestare au avut nenumărate vicii. Inclusiv arestarea a fost regizată pentru televiziuni, dar prezentată ca fiind „live”. Avocaţii franţuzoaicei au denunţat o farsă şi au făcut apel. Au obţinut reducerea pedepsei pânâ la „doar” 60 de ani.

În 2009, procesul se transformă într-o afacere de stat a Franţei. Intervine liderul de atunci al Hexagonului, Nicolas Sarkozy, care negociază un acord cu preşedintele mexican Felipe Calderon pentru un eventual transfer al deţinutei în Franţa. Acordul este însă denunţat vehement de presa mexicană şi de asociaţiile de victime ale răpirilor. Câteva săptămâni mai târziu, Calderon renunţă la acord.

Din 2010, lucrurile par că încep să se schimbe: parchetul mexican recunoaşte că poliţia a minţit în privinţa arestării, apoi fostul procuror-general se declară convins de nevinovăţia franţuzoaicei. Totuşi, în februarie 2011, Curtea de Casaţie a Mexicului respinge recursul avocaţilor.

Pentru a pune presiune asupra autorităţilor mexicane, preşedintele Sarkozy a decis să-i dedice cumva lui Florence Cassez „anul Mexicului în Franţa”. Fostul lider francez a cerut fiecărui oficial care ar fi urmat să se pronunţe în cadrul acestui eveniment cultural să vorbească şi despre Florence Cassez, pentru ca lumea să nu uite de ea. Gestul lui Nicolas Sarkozy nu putea fi trecut cu vederea de Mexic. Statul nord-american a refuzat că Hexagonul să deturneze în scopuri politice afacerea judiciară, aşa că a anulat „anul Mexiucului în Franţa”.

Parisul a contraatacat. „Nu e în regulă când un stat foloseşte cultura ca instrument de acţiune. În măsura în care Franţa hotărâse să menţină manifestările culturale, esenţialul era făcut. Decizia luată de autorităţile mexicane împotriva culturii şi a schimburilor culturale nu este deci una bună”, a spus ministrul Culturii din acea perioadă, Frédéric Mitterrand.

Ieri însă, foiletonul a luat sfârşit după ce trei judecători din cinci de la Curtea Supremă au decis eliberarea ei imediată. Însă chiar şi eliberarea ei naşte controverse. Preşedintele Francois Hollande a salutat decizia, Florence Cassez a declarat că şi-ar dori ca la întoarcerea acasă să fie prezent Nicolas Sarkozy.