Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Fost şef al serviciilor secrete italiene, condamnat pentru transferurile secrete ale CIA

polari.jpg

Nicolo Pollari, fost şef al SISMI

Primele condamnări ale unor oficiali în cazul transferurilor secrete ale CIA. Fostul şef al serviciilor secrete militare italiene a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru rolul avut în tranferul suspecţilor de terorism. Un tribunal din Milano l-a condamnat şi pe fostul său adjunct Marco Mancini la nouă ani de stat după gratii.

Marţi, într-o decizie catalogată ca „neaşteptată” d epresa internaţională, tribunalul de Apel din Milano a pronunţat sentinţe dure contra unor foşti înalţi responsabili din serviciile secrete italiene. Astfel, Nicolo Pollari, fost şef al SISMI, serviciul de informaţii militare şi adjunctul său, Marco Mancini, au primit zece, respectiv nouă ani de închisoare.

Cel mai probabil, Pollari şi Mancini vor face apel la Curtea de Casaţie, relatează BBC. Avocatul apărării spune că nu a putut să-şi apere aşa cum trebuia clienţii deoarece guvernul a decretat că acest caz intră sub incidenţa secretului de stat.


Procesele ce au început în 2007 în Italia au fost primele din lume declanşate împotriva tranferurilor Agenţiei Centrale de Informaţii. Aşa-numitele transferuri extraordinare lansate în timpul administraţiei lui George W. Bush, după atentatele de pe 11 septembrie 2001, au fost condamnate de organizaţiile de apărare a drepturilor omului.
 

„Punctul zero” – Abu Omar


În Italia, totul a pornit de la acuzaţiile lui Hassan Mustafa Osama Nasr, un cleric egiptean mai cunoscut sub pseudonimul Abu Omar. Clericul trăia la Milano în momentul în care a fost răpit de pe stradă în plină zi şi dus la două baze americane din Europa înainte de a fi apoi transferat în Egipt. Abu Omar pretinde că a fost torturat timp de şapte luni, apoi ţinut captiv mai mulţi ani. Iar când a fost eliberat, tot nu exista nicio acuzaţie oficială împotriva lui. Acum, după ce justiţia a admis erorile, lui Abu Omar i s-a dat o despăgubire de un milion de euro şi 500.000 de euro soţiei sale, relatează agenţia ANSA.
Şeful serviciilor secrete militare  italiene, Nicolo Pollari, fusese achitat în primul proces, ce s-a încheiat în 2009. Documentele care ar fi demonstrat că era implicat au fost clasificate. Pollari a avut sprijinul public al fostului premier Silvio Berlusconi, însă din pricina acuzaţiilor a trebuit să îşi dea demisia.
 

23 de americani, condamnaţi în absenţă


Tot în timpul procesului din 2009, 23 de americani, toţi agenţi CIA, au fost condamnaţi în absenţă. Şeful biroului CIA de la Milano din acea vreme, Robert Lady, a fost condamnat la opt ani după gratii. Ceilalţi 22 de americani, inclusiv un colonel din forţele aeriene, au fost condamnaţi la câte cinci ani de închisoare. Toţi se află însă în Statele Unite şi există şanse zero să fie extrădaţi vreodată şi să-şi ispăşească pedeapsa.


Pollari era, la momentul răpirii, în 2003, şeful agenţiei de informaţii militare. El a insitat în timpul procesului că nu a ştiut nimic de răpire. În septembrie anul trecut, cea mai înaltă instanţă italiană a menţinut verdictul pentru cei 23 de americani. De asemenea, a decis că Pollari şi alţi patru înalţi oficiali din serviciile secrete italiene trebuie judecaţi din nou pentru rolul avut în răpire. Ceilalţi trei agenţi italieni implicaţi au fost condamnaţi la câte şase ani de închisoare.


Cazul răpirilor şi torturării suspecţilor de terorism a fost readus în actualitate la începutul lui februarie, odată cu raportul realizat de fundaţia americană Open Society for Justice Initiative. În raportul numit „Globalizarea torturii”, este din nou pomenită România, care ar fi găzduit închisori secrete ale CIA. Şase persoane, printre care şi cel considerat de SUA creierul antentatelor din 2001, s-au aflat în România, într-o închisoare secretă a CIA amenajată la Bucureşti. România a negat tot timpul că ar fi fost implicată în programul CIA privind transferurile suspecţilor de terorism. Ministerul de Externe român a reacţionat negând din nou implicarea României şi explicând că raportul Open Society nu conţine nici date noi, nici informaţii concludente.