UKIP - cutremur politic de gradul opt în Marea Britanie

În alegerile pentru 34 de consilii de comitat (echivalentul județului) din Anglia, UKIP s-a situat pe locul al treilea cu 22% din voturi, după Partidul Laburist (29%) și Partidul Conservator (26%) și înaintea Partidului Liberal Democrat (13%).

Partidul condus de Farage a obținut 147 de mandate de consilieri, față de doar opt la precedentele alegeri din 2009. Rezultatul este cu atât mai meritoriu cu cât acest scrutin s-a desfășurat potrivit sistemului majoritar uninominal, care până acum a dezavantajat UKIP.

Rezultatul de joi a provocat îngrijorare, poate chiar panică în rândul celor trei mari partide, dar în special în rândul Conservatorilor, ai căror foști suporteri s-au îndreptat de data aceasta masiv către UKIP.

Partidul condus de Farage este acum al doilea ca mărime în mai multe consilii județene, mai ales în estul Angliei, cum ar fi Lincolnshire (regiunea natală a baronesei Thatcher, fost lider al Partidului  Conservator și prim ministru între 1979 și 1990) sau Norlfolk.

Ce este UKIP?

Care ar fi explicaţia acestui vot masiv, care transformă practic Marea Britanie într-un sistem cvadripartit?

Nepopularitate guvernului de coaliție dintre Partidul Conservator ți cel Liberal Democrat ar fi una dintre explicații, dar de data această depozitarul votului de protest este un partid extra-parlamentar și nu principalul partid de opoziție – Laburiștii. De altfel, pentru prima oară din 1979 încoace, niciun partid politic nu reușește să depășească pragul de 30% într-un scrutin local.

UKIP, fondat acum exact 20 de ani, este un partid eurosceptic, care până acum era identificat printr-o singură politică – militează pentru retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Recent, partidul lui Farage a atras puncte în sondaje și alegeri parțiale pentru parlament pe seama opoziției față de imigrație și mai ales față de deschiderea pieței muncii pentru români și bulgari după 1 ianuarie 2014.

De altfel, cele mai bune rezultate le-a obținut UKIP în județele cu mari concentrări de migranți veniți din noile state membre UE, mai ales Polonia, Lituania și Letonia, cu precădere în est și sud-est.

Votanții UKIP provin în majoritate de la Partidul Conservator și din punct de vedere social sunt cu precădere din straturile superioare ale clasei muncitoare și cele inferioare ale clasei de mijloc, tind să aibă un nivel de educație mai redus și adeseori au o vârstă înaintată. Cu alte cuvinte oameni pentru care extinderea UE și globalizarea nu au adus beneficii, ci au însemnat apariția unei concurențe nedorite, mai ales din Europa Centrală și de Est.

Panică în Partidul Conservator

Până acum, conducerea Partidului Conservator a minimalizat impactul UKIP. În noiembrie anul trecut, premierul David Cameron califica UKIP ca fiind un partid plin de “țăcăniți, săriți de pe fix și rasiști ascunși”. Și chiar înainte de scrutin, Kenneth Clarke, până nu demult ministru al justiției, spunea că UKIP este “un partid de clowni”.

După scrutinul din 2 mai nimeni nu mai îndrăznește să repete astfel de afirmații batjocoritoare. Este drept că mulți dintre noii aleși sunt niște diletanți în ale politicii, unii dintre ei cunoscuți pentru cazierul lor penal sau opiniile colorate, exprimate pe Facebook.

Dar alegătorii și-au exprimat păreri pozitivie despre Nigel Farage, eurodeputat de lungă durată, ca fiind un om sincer care spune lucrurilor pe nume.

Farage are într-adevăr un limbaj direct, uneori chiar neaoș, dar este greu de văzut care sunt soluțiile de detaliu pe care le propune, în afară de ieșirea Regatului Unit din UE și nedeschiderea pieței muncii pentru români și bulgari. El spune că partidul său nu e nici de dreapta, nici de stânga, ci are politici de bun  simț, ceea ce sună foarte atractiv pentru electoratul dezamăgit al celor trei mari partide.

Ieșirea Marii Britanii din UE?

În Partidul Conservator s-au auzit deja cereri din partea unor deputați de negociere cu UKIP în vederea viitoarelor alegeri parlamentare din 2015. Repetate peste doi ani, rezultatele de la alegerile locale ar da o majoritate absolută Partidului Laburist, dar UKIP nu ar reuși să câștige niciun singur deputat în Camera Comunelor, au arătat simulările făcute de experți.

Nigel Farage a declarat că în niciun caz nu va accepta să negocieze cu un Partid Conservator condus de David Cameron, dar nu a exclus colaborarea cu un lider diferit. Nu este un secret că UKIP l-ar prefera ca lider al Partidului Conservator pe primarul Londrei, Boris Johnson.

Dar efectele rezultatului UKIP încep să se vadă și la nivel de politici. Din rândurile Partidului Conservator se aud voci care cer convocarea unui referendum privind rămânerea sau nu în UE înaintea alegerilor generale din 2015. Premierul Cameron promisese anul acesta convocarea unui asemenea referendum în 2017, dacă Partidul Conservator câștigă majoritatea  absolută în 2015.

Convocarea unui astfel de referendum înainte de 2015 ar fi potențial mai dificilă, dat fiind că în teorie Partidul Liberal Democrat este eurofil, iar Partidul Laburist este, tot în teorie, mai puțin eurosceptic decât Partidul Conservator (care nu deține singur o majoritate în actualul parlament).

Până atunci însă, în parlament vor fi introduse proiecte de lege care să înăsprească controlul imigrației din afara UE și să restrângă drepturile migranților din statele UE să solicite acordarea de beneficii sociale în Marea Britanie.

UKIP este însă pe creasta valului și anul viitor, în alegerile pentru Parlamentul European, desfășurate prin scrutin proporțional, are șanse să se claseze pe primul loc.

Partide cu un mesaj anti-sistem ca UKIP există și în alte țări: Mișcarea Cinci Stele a lui Beppe Grillo în Italia, Partidul Finlandezilor Adevărați în Finlanda, SYRIZA și Zori Aurii în Grecia, Partidul Poporului în Danemarca, și altele.

Diferența este că UKIP poate avea o influență indirectă mai mare asupra politicilor guvernamentale din Marea Britanie, una dintre cele mai mari trei țări ale UE.

Iar o astfel de influență se poate materializa într-un euroscepticism sporit care poate culmina cu retragerea țării din UE.