Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Marea Britanie: UKIP, uragan politic sau furtună într-un pahar cu apă?

marea_britanie_ukip_uragan_politic_furtuna_pahar_apa.jpg

Liderul UKIP, Nigel Farage (Foto: Reuters/Francois Lenoir)

Liderii partidelor tradiţionale din Marea Britanie sunt îngrijoraţi. Au şi de ce, ca urmare a rezultatului excelent al Partidului Independenţei Regatului Unit (UKIP) în recentele alegeri pentru Parlamentul European, în care a obţinut 27,5% din voturi şi 24 de mandate din totalul de 73.

Corespondentul RFI la Londra, Petru Clej

UKIP are un ţel foarte precis, ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană şi nu se complică cu prea multe detalii de program.

Alegerile din 22 mai au constituit primul scrutin în 100 de ani când un alt partid decât cel conservator (actualmente la guvernare, lider premierul David Cameron) sau cel laburist (acum în Opoziție, lider Ed Miliband) se clasează pe primul loc pe plan național.

Și tot în acest scrutin, pentru prima oară în cei 182 de ani de existență, Partidul Conservator nu s-a clasat pe unul din primele două locuri, fiind devansat de Partidul Laburist (24% față de 25,4%).

Partidul Liberal Democrat, partenerul de coaliție al conservatorilor, a fost marele perdant al serii, văzându-și scorul înjumătățit la 7% și păstrându-și doar unul din cei 11 eurodeputați pe care-i avea la alegerile din 2009.

UKIP este condus de un lider, Nigel Farage, pe care unii îl consideră carismatic, alții văd în el doar un bufon și un demagog.

Cert este că mesajul UKIP a fost receptat cu interes în toate regiunile britanice, cu excepția Irlandei de Nord și parțial a Londrei.

 

Votanţii UKIP

 

Potrivit sondajelor, pentru partidul lui Farage au votat cu precădere foști votanți ai Partidului Conservator, dar și un număr important de foști votanți laburiști–mai ales în nordul Angliei–și Liberal Democrați, ca și persoane care nu au mai votat niciodată sau nu mai votaseră de 20 de ani.

Votul UKIP a fost considerat de majoritatea comentatorilor și a liderilor partidelor tradiționale unul “anti-sistem”, un vot care exprimă profunda nemulțumire față de actuala clasă politică.

Nu este neapărat un vot împotriva UE, dar ceea ce a influențat votul UKIP a fost migrația, percepută a fi semnificativă în ultimii zece ani, de când Uniunea s-a extins și a cuprins 11 state foste comuniste din centrul și estul Europei.

Farage a bătut monedă pe “invazia” românilor și bulgarilor și a stârnit indignare într-o parte a mass-media și a clasei politice, când a făcut o legătură directă între românii din Marea Britanie și rețelele de crimă organizată.

Un astfel de mesaj rezonează într-o parte a electoratului, mai ales în orașele mici, unde migrația nu este văzută atât ca o amenințare a locurilor de muncă ale autohtonilor, cât mai ales ca un fenomen de ciocnire a culturilor. Am auzit alegători care votaseră UKIP spunând că nu mai recunosc cartierul, orașul, țara în care locuiesc, care le-a devenit străină din cauza migrației.

Este UKIP un partid rasist, xenofob, homofob, islamofob, chiar de extrema dreaptă așa cum a fost catalogat de critici? Fără îndoială că destui dintre activiștii săi au astfel de vederi, iar presa a dezvăluit în campania electorală aproape zilnic astfel de manifestări, iar Farage a fost nevoit să explice că aceștia sunt niște “idioți” ale căror vederi nu sunt reprezentative pentru UKIP.

Pe de altă parte, dintre cei 24 de eurodeputați proaspăt aleși unul este musulman de origine asiatică, iar primul eurodeputat ales vreodată în Scoția este homosexual declarat cu vederi critice însă asupra legalizării căsătoriei pentru persoane de același sex.

În Parlamentul European UKIP a făcut parte până acum din grupul Europa Libertății și a Democrației (EFD), alături de partide ca Liga Nordului din Italia sau Partidul Poporului din Danemarca.

Farage a afirmat în repetate rânduri că nu vrea să aibă nimic de-a face cu celălalt mare partid eurosceptic, Frontul Național din Franța, pe care l-a calificat drept extremist și antisemit.

În Marea Britanie există și Partidul Național Britanic (BNP), considerat de extrema dreaptă, care a scăzut de la 6% la 1% și și-a pierdut cei doi eurodeputați  câștigați acum cinci ani, fără doar și poate o victimă a succesului UKIP.

 

Ce rezervă viitorul pentru UKIP?

 

Importanța alegerilor europene este mai mult una de test politic, cu un an înaintea alegerilor parlamentare. Scrutinul european nu poate fi luat ca o un indicator precis, pentru că spre deosebire de alegerile parlamentare, are loc prin scrutin de listă cu reprezentare proporțională.

Dar în paralel cu alegerile europene au avut loc și alegeri pentru consiliile locale în Anglia, desfășurate prin scrutin majoritar uninominal, la fel ca cel parlamentar.

Aici reprezentarea UKIP a crescut de la doi la 163 de consilieri față de acum patru ani, iar echivalentul votului pe țară a fost estimat la 17% (laburiști 31%, conservatori 29%, liberal-democrați 13%).

Proiecția unui asemenea scor ar da UKIP la parlamentare un singur mandat de deputat, deoarece sprijinul partidului e răspândit uniform în teritoriu și nu-i permite să se claseze pe primul loc în aproape nicio circumscripție electorală.

UKIP poate influența însă rezultatul alegerilor. Un sondaj la ieșirea de la urne arăta că jumătate dintre votanții UKIP vor vota altfel anul viitor la parlamentare, majoritatea întorcându-se la Partidul Conservator.

Voci din aripa eurosceptică a Partidului Conservator i-au cerut după acest scrutin premierului Cameron să convoace mai curând de 2017 un referendum privind apartenența Marii Britanii la UE.

În Partidul Laburist, liderul Ed Milliband a fost criticat pentru faptul că în campanie nu a atacat UKIP, preferând să accepte avantajul ca acesta să ia voturi de la principalul rival, Partidul Conservator. Iată însă că UKIP a luat voturi și în nordul Angliei, chiar în fiefurile sale, de la Partidul Laburist.

Cât despre liderul Partidului Liberal Democrat, Nick Clegg, el este contestat puternic în propriul partid, care s-a clasat al cincilea în scrutinul european, după Verzi, plătind prețul asocierii la guvernare cu conservatorii.

Nigel Farage susține că votul de protest UKIP s-a permanentizat și că la anul, partidul va fi prezent în Parlamentul de la Westminster. Nu e clar dacă așa ceva se va întâmpla, pentru că în alegerile parlamentare oamenii tind să nu-și irosească votul, ci să aleagă un Guvern.

Dar temele ridicate de UKIP în campanie, anume nemulțumirea față de relația Marii Britanii cu Uniunea Europeană și funcționarea însăși a UE nu sunt efemere, probă că ele apar practic în majoritatea țărilor Europei Occidentale.

Momentul adevărului pentru UKIP va veni deci anul viitor, în mai 2015, când britanicii își vor alege Parlamentul.