Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Egiptul dă în clocot: Morsi are termen până marţi să plece de la putere

2013-07-01t105516z-630220950-gm1e9711gdn01-rtrmadp-3-egypt-protests-brotherhood-0.jpg

Egiptul dă în clocot: Morsi are termen până marţi să plece de la putere

Sunt din nou proteste impresionante in Egipt. Sute de mii de manifestanţi, "milioane de oameni" potrivit armatei, au ieşit pe străzile diverselor oraşe egiptene şi în capitala Cairo pentru a cere demisia preşedintelui Mohamed Morsi. Doi ani după revoluţia care avea să-l răstoarne de la putere pe Hosni Mubarak, Egiptul e pe marginea prăpastiei, în prag de haos. Manifestaţiile din ultimele zile - cele pro şi cele anti-Morsi - arată o ţară profund divizată între două tabere diametral opuse.

Ciocnirile au făcut primele victime - cel puţin 16 morţi anunţă autorităţile - iar situaţia riscă să degenereze marţi după-amiază când expiră ultimatumul dat de protestatari preşedintelui egiptean ca să plece de la conducerea ţării. Luarea cu asalt a sediului Frăţiei musulmane din Cairo de noaptea trecută- este vorba de partidul lui Morsi - a făcut alţi 7 morţi. În cazul în care apelul la demisie nu este respectat, protestatarii promit o campanie naţională de nesupunere civilă totală. Potrivit unei surse guvernamentale de la Cairo, apelul a dus deja la demisia a 4 miniştri. Preşedintele, cel puţin deocamdată, se menţine pe poziţii dar promite că va dialoga cu manifestanţii în măsura în care aceştia respectă Constituţia.  

 Doi ani după revoluţia care avea să-l răstoarne de la putere pe Hosni Mubarak, Egiptul e pe marginea prăpastiei, în prag de haos. Manifestaţiile din ultimele zile - cele pro şi cele anti-Morsi - arată o ţară profund divizată între două tabere diametral opuse. Două axe principale împart ţara: revoluţionari contra fostul regim şi islamişti contra liberali. Prăpastia pare că s-a adâncit şi mai mult odată cu constatarea că Mohamed Morsi nu se ţine de cuvânt.

În discursul său de învestitură acum un an, noul ales - la limită să nu uităm cu nici 52 la sută din voturi - pusese accentul pe 5 priorităţi: securitatea, carburanţii, pâinea, curăţenia şi circulaţia. Un an mai târziu, cum notează ziarul Libération, nimic nu s-a schimbat, ba dimpotrivă: problemele de securitate par mai importante ca niciodată, arterele principalelor mari oraşe sunt mai departe murdare şi aglomerate de maşini, cozile la benzinării sunt interminabile iar situaţia economică, deja graoznică acum un an, s-a degradat şi mai mult.

La aceste nerespectări ale promisiunilor, Morsi a adăugat şi o notă de autoritarism - ba uneori chiar de brutalitate când a venit vorba să gonească manifestanţii. În plus, libertăţile individuale, drepturile omului şi mai ales ale femeii, sunt departe de a fi respectate.

În tabăra prezidenţială, susţinătorii lui Mohamed Morsi - un preşedinte intrat aşadar în post acum exact un an - afirmă că apelurile la demisie se aseamănă cu o lovitură de stat orchestrată de amicii fostului regim. În partea opusă, adversarii preşedintelui deci, îl acuză pe acesta din urmă - ex-membru al Frăţiei Musulmane - că le-a furat revoluţia şi că vrea să islamizeze ţara.

Mohamed Morsi, acest "Mubarak cu barbă" cum a fost botezat de stradă, nu a ştiut nici să convingă puterile străine de capacităţile sale de a realiza reforme economice structurale şi de a stabiliza ţara atât politic cât şi instituţional. Egiptul nu are încă Adunare Naţională iar şeful statului se are prost cu toate administraţiile din ţară - în particular cu justiţia şi poliţia. Morsi nu mai apare ca omul providenţial capabil să îmbine islamismul, democraţia şi economia de piaţă.

Cum se va ieşi din acest impas, se întreabă mai toţi observartorii. Mai ales că s-a văzut că în ciuda apelurilor la calm lansate de liderii celor două tabere, suporterii s-au inflamat, provocând derapaje şi victime. Semn că elitele politice - indiferent din ce parte ar fi - sunt incapabile să propună o alternativă extremiştilor. Un recent sondaj de opinie arăta că 40 la sută din populaţie nu crede în niciunul din cele două grupuri. În aceste condiţii, armata, cu toate că a lăsat amintiri nu tocmai plăcute din epoca Mubarak, ar putea fi nevoită să revină în joc făcând presiune asupra Frăţiei musulmane. Anumiţi diplomaţi de la faţa locului afirmă însă că militarii sunt reticenţi în a juca un rol mai activ câtă vreme violenţele sunt sub control iar securitatea ţării nu este ameninţată. O opţiune mai "democratică" de ieşire din criză ar fi fireşte ca ambele tabere să se pună la aceeaşi masă şi să formeze un guvern de coaliţie. Văzând diviziunile de pe teren şi din declaraţii, puţini obseravtori mizează însă pe această ipoteză.