Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Criza siriană: Raportul ONU, așteptat sâmbătă

bashar-al-assad.jpg

Bashar al-Assad, președintele Siriei (Sursa: www.rfi.fr)

Experții ONU își încheie vineri investigația începută luni în Siria, iar sâmbătă, cel mai probabil, vor prezenta rezultatul anchetei așteptat de întreaga lume și care ar trebui să aducă un răspuns la întrebarea: Cine se face vinovat de încă presupusul atac chimic de săptămâna trecută din Siria? Occidentul, care s-a decis oricum că forțele guvernamentale siriene, și nu rebelii, sunt cele care au folosit gaze neurotoxice, este de acord să aștepte totuși și rezultatul acestei anchete înaintea unei eventuale acțiuni militare împotriva regimului de al Damasc. 

Între timp, Rusia, un susținător acerb al Siriei, aduce noi vase de luptă în Mediterană, acolo unde sunt masate și navele americane de pe care ar putea fi lansate rachete în teritoriul sirian. La rândul său, Damascul își repoziționează armata și avertizează că va reacționa dur la orice atac.

Secretarul general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, spune că de maximum 4 zile au nevoie în total experții ONU pentru a putea prezenta rezultatele acestei anchete începute luni. Cum nu au putut lucra marţi, încheierea misiunii era, deci, prevăzută pentru vineri.

Experții au recoltat, miercuri, probe de sânge, urină şi păr de la victime ale presupusului atac cu arme chimice lângă Damasc, potrivit unor înregistrări video difuzate de militanţi împotriva regimului lui Bashar al-Assad.

Ce se va întâmplă, însă, odată ce acest raport al experților ONU va fi formulat? În eventualitatea probabilă a unui rezultat pozitiv care să incrimineze totodată regimul al-Assad, aliații occidentali vor porni, cel mai probabil, această operațiune militară despre care se vorbește atât de mult în ultimele zile. Ar fi un atac aerian și nu terestru, spun experții, întrucât Occidentul vrea să riște cât mai puține pierderi de vieți omenești. De asemenea, așa cum aliații occidentali au recunoscut, atacul nu ar urmări înlăturarea lui Bashar al-Assad de la putere, ci ar fi mai de grabă un mesaj de avertisment pentru viitor care să certifice că folosirea de arme chimice nu poate rămâne nesancționată.

Cât despre varianta infirmării atacului chimic, aceasta este o opțiune în care puțini mai cred. La câteva zile după presupusul atac din 21 august, organizația Medici fără Frontiere afirma că peste 3600 de oameni au acuzat simptome caracteristice inhalării unui gaz neurotoxic, cel mai probabil gaz sarin, iar 350 dintre aceștia au murit. Întrebarea care se pune acum este mai degrabă: cine se face vinovat de acest atac chimic?

Pe de altă parte, în ciuda faptului că Occidentul arată cu degetul către Bashar al-Assad, acesta continuă să susțină că facțiunile rebele sunt cele care au folosit gaze neurotoxice, tocmai pentru a provoca o intervenție militară internațională în acest stat, unde de aproape doi ani și jumătate cele două tabere duc lupte acerbe soldate cu cel puțin 100.000 de morți.

Totuși, un lucru pozitiv este că Occidentul pune preț pe rezultatul acestei anchete și nu demarează în pripă acțiunea militară. Londra a afirmat, miercuri, că nu va întreprinde nicio acţiune militară în Siria înaintea rezultatelor anchetei, în timp ce Washingtonul a subliniat în mod repetat că nu va acționa fără aliații săi.

Totodată, o sursă diplomatică, citată de AFP a afirmat că NATO consideră drept "inacceptabilă" folosirea de arme chimice în Siria de către regimul lui Bashar al-Assad şi apreciază că aceasta nu va rămâne fără răspuns, subliniind însă totodată că o intervenţie directă a Alianţei militare internaționale nu este la ordinea zilei.

Un nou război fără acordul Consiliului ONU?

Potențiala intervențe militară împotriva Siriei ar urma să aibă loc cel mai probabil fără acordul Consiliului de Securitate al ONU, acolo unde, ca și până acum, Rusia și China s-ar opune fără îndoială unei rezoluții care să mandateze o intervențe militară internațională în zonă.

Nu ar fi o noutate ca forțe aliate internaționale să intervină militar fără acceptul Consiliului ONU. S-a întâmplat pentru prima dată în martie 1999, când NATO a lansat o campanie aeriană împotriva Iugoslaviei conduse de preşedintele Slobodan Miloşevici, în urma unui eşec în privinţa ajungerii la o soluţionare politică a crizei din Kosovo. La fel ca și acum, în cazul Siria, Rusia şi China se opuneau unei rezoluţii ONU care să mandateze o intervenţie militară.

Un exemplu mai recent vine din martie 2003, când Washingtonul, Londra şi Madridul vor să propună o rezoluţie în cadrul ONU vizând aprobarea unui Război în Irak, regimul fiind suspectat că deţine arme de distrugere în masă. Proiectul este retras înainte de vot, din cauza lipsei consensului, Franţa, Rusia şi Germania refuzând o operaţiune. În urma unui ultimatum dat lui Saddam Hussein, administraţia americană decide să acţioneze fără mandat ONU. Ea declanşează ostilităţile pe 20 martie, prin raiduri aeriene împotriva Bagdadului şi pătrunderea forţelor terestre americano-britanice prin sud. Operaţiunea "Iraqi Freedom" conduce la îndepărtarea lui Saddam Hussein de la putere, judecat de un tribunal irakian şi execurtat la sfârşitul lui 2006. Investigații ulterioare au pus serios la îndoială legitimitatea intervenției militare americane, întrucât armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein au fost de negăsit.

În fine, în martie 2011, Consiliul de Securitate al ONU adoptă o rezoluţie (1.973) care autorizează ţările membre să "adopte orice măsuri necesare" în vederea "protejării civililor (...) aflaţi sub ameninţarea unor atacuri" din partea forţelor colonelului Muammar Kadhafi, contestat începând din februarie de o revoltă populară. Operaţiunea "Unified Protector" începe pe 19 martie şi este condusă de Franţa şi Marea Britanie, în timp ce Statele Unite asugură o poziţie de susţinere activă. În total, 18 ţări participă la operaţiuni.

În iunie, Rusie şi China acuză NATO că interpretează "în mod arbitrar" rezoluţia Consiliului de Securitate care a autorizat loviturile militare în Libia, prin faptul că nu se limitează la protejarea civililor, ci urmăreşte prăbuşirea regimului, lucru recunoscut de către Franţa. Pe 20 octombrie, Muammar Kadhafi fuge, dar este ucis în ultimul asalt împotriva regiunii sale natale, Sirt, la est de Tripoli, după două luni de la preluarea controlului asupra capitalei de către rebeli, mulţumită susţinerii hotărâte a operaţiunii NATO.

Cum se poziționează Rusia?

Rusia continuă să avertizeze cu privire la efectele dezastruoase pe care le-ar avea pentru întregul Orient Mijlociu o intervenție militară în Siria. Totodată, Moscova trece și la fapte: o sursă militară rusă, citată de AFP, afirmă că, în zilele următoare, Rusia va trimite noi nave de război în Mediterana. Este vorba despre o navă de luptă antisubmarin şi un crucişător lansator de rachete. Tensiune sporită așadar în Marea Mediterană, acolo unde este masată deja marina americană de luptă. Totuși, este mai de grabă o acțiune de intimidare a Rusiei. Este puțin probabil ca Rusia să replice militar în cazul lui atac internațional îndreptat împotriva protejatului său, Siria.

Însă nu același lucru se poate spune despre armata siriană, care s-a repoziționat în ultimele zile, ca urmare a amenințării crescânde dinspre Occident. Bashar al-Assad continuă să fie la fel de trufaș. El susține că ţara sa va ieşi "învingătoare" dintr-o confruntare cu Statele Unite, după cum notează cotidianul libanez al-Akhbar, citat de AFP.

MAE avertizează: Pericol major, părăsiţi imediat Siria!

România continuă să mențină o atitudine reținută în criza siriană. Vom aștepta rezultatele anchetei ONU, dar vom fi lângă aliații noștri, afirmă autoritățile române.

Pe de altă parte, românii aflaţi în Siria au fost sfătuiţi, joi, de Ministerul Afacerilor Externe, printr-o atenţionare postată pe site-ul instituţiei, să părăsească această ţară "cât mai curând posibil prin mijloacele de transport încă operaţionale".

"Având în vedere că situaţia de pe intreg teritoriul Siriei a cunoscut o deteriorare majoră în ultima perioadă, Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români care se mai află în această ţară să o parăsească cât mai curând posibil prin mijloacele de transport încă operaţionale", afirmă MAE.