Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Parlamentul britanic îi dă o palmă lui David Cameron

parlamentul-britanic-ii-da-o-palma-lui-david-cameron.jpg

Premierul britanic, David Cameron (Foto: Reuters/UK Parliament via Reuters TV)

Camera Comunelor a Parlamentului britanic a respins cu o majoritate de 13 voturi o moţiune înaintată de Guvern, care prevedea posibilitatea unei implicări militare în Siria, ca urmare a atacului cu arme chimice din 21 august din suburbiile capitalei Damasc, pus pe seama regimului preşedintelui Bashar al-Assad.

Imediat după aflarea rezultatului votului, 285 împotrivă, 272 pentru moţiunea Guvernului, dintr-un total de 659 de deputaţi, premierul David Cameron a declarat că Executivul va acţiona în conformitate cu acest rezultat.

Votul, deși nu avea caracter obligatoriu, reprezintă un sever eșec al premierului Cameron, care a fost extrem de activ în ultima săptămână în vederea mobilizării eforturilor internaționale privind o intervenție în Siria.

Marea Britanie nu mai poate participa acum la o eventuală acțiune militară împotriva regimului Assad. Este pentru prima oară de la raidul franco-britanico-israelian asupra Canalului de Suez, împotriva forțelor egiptene în 1956, când Opoziția nu acordă sprijin Guvernului în cazul unei acțiuni militare peste hotare.

Este de asemenea pentru prima oară după sfârșitul Războiului Rece când Marea Britanie nu se alătură unei intervenții militare internaționale conduse de Statele Unite.

Premierul Cameron, în prezentarea poziției Guvernului, a admis că nu există dovezi care să indice 100% că regimul Assad se află în spatele atacului cu arme chimice din 21 august, dar că el este convins dincolo de orice dubiu de responsabilitatea Puterii siriene în acest caz.

Liderul britanic a avertizat că dacă nu are loc o intervenție împotriva regimului Assad, acesta va fi încurajat să recurgă la arme chimice și pe viitor.

Deși moțiunea specifica faptul că Marea Britanie nu se va implica militar în Siria înaintea unui al doilea vot în Camera Comunelor, avocatul general, principalul consilier juridic al Guvernului, a emis poziția juridică a Cabinetului, în care se conchide că nu e nevoie de aprobarea ONU pentru o intervenție militară în scop umanitar.

Cu toate acestea, liderului Partidului Laburist din Opoziție, Ed Milliband, a înaintat un amendament prin care se cerea ca orice acțiune militară să fie inițiată doar în urma prezentării unor "dovezi convingătoare" că regimul Assad a utilizat arme chimice și numai după aprobarea acțiunii de către Consiliul de Securitate al ONU.

Prudența liderului Opoziției este de înțeles, dată fiind experiența de acum zece ani a Guvernului Partidului Laburist condus de Tony Blair, când parlamentarii laburiști au votat în majoritate aprobarea atacului împotriva regimului dictatorului irakian, Saddam Hussein.

Până la urmă, amendamentul Opoziției a fost şi el respins, cu o majoritate de 114 voturi.

 

Spectrul Irakului

 

De altfel, umbra Irakului a planat permanent asupra dezbaterilor din Camera Comunelor, la care au participat zeci de deputați.

Nu doar parlamentarii laburiști și cei ai partidelor naționaliste din Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord, ca și cei ai Partidului Liberal Democrat, membru al coaliției de guvernare, tradiţional ostili oricărei intervenţii militare britanice peste hotare, au exprimat serioase rezerve, ci și numeroși deputați ai Partidului Conservator, condus de David Cameron.

Dezbaterea a fost sobră și aproape lipsită de orice accente de politică partizană și calitatea ei a fost amplificată de intervențiile unor foști membri ai Cabinetului, cum ar fi Jack Straw, ministru laburist de Externe în timpul războaielor din Afganistan și Irak sau Malcolm Rifkind, fost ministru conservator al Apărării și de Externe în anii '90, în timpul războaielor din fosta Iugoslavie.

Numeroși deputați s-au întrebat de ce a fost nevoie de convocarea acestei sesiuni extraordinare cu doar patru zile înaintea sfârșitului vacanței parlamentare, când oricum trebuie așteptat raportul inspectorilor ONU din Siria cu privire la folosirea armelor chimice.

Alții au afirmat că datele prezentate de Guvern și bazate pe informații furnizate de serviciile de securitate sunt prea sumare, iar modul de acționare nu este clar, ca și posibilele consecințe ale unei intervenții militare împotriva Siriei.

Nu puțini au fost aceia care, deși au deplorat crimele comise de regimul Assad, au atras atenția asupra brutalității comparabile a unei părți a rebelilor, fundamentaliști musulmani suniți, care sunt acuzați de atrocități împotriva minorităților religioase, mai ales a creștinilor.

În final, a contat și faptul că opinia publică este covârșitor opusă oricărei intervenții militare în Siria după experiența irakiană, iar deputații nu pot să nu țină cont de această stare de spirit a națiunii, așa cum o surprind sondajele de opinie.

Opoziția jubilează, considerând că autoritatea premierului a fost serios afectată, dar alți deputați salută pur și simplu o victorie a democrației parlamentare, care suscitase mai degrabă cinism după anii de guvernare Tony Blair.

Londra, Petru Clej, despre votul Parlamentului britanic asupra Siriei