Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Zi de doliu în redacţia RFI

cei-doi-morti.jpg

Zi de doliu în redacţia RFI

Marţi dimineaţă pe aeroportul Roissy de la Paris au fost aduse corpurile neînsufleţite ale colegilor noştri asasinaţi în Mali, Ghislaine Dupont şi Claude Verlon. În aripa privată a aerogării s-a desfăşurat o primă ceremonie în prezenţa familiilor victimelor, a direcţiei RFI şi a unor oficiali francezi printre care şi preşedintele François Hollande.

Şeful statului a refuzat să se exprime în faţa presei, serviciile sale afirmând că "nu a făcut deplasarea decât pentru familiile îndoliate". După această scurtă ceremonie, trupurile colegilor noştri au fost transportate la institutul medico-legal din capitala Franţei. La sediul radioului a urmat apoi o ceremonie de reculegere doar în prezenţa salariaţilor instituţiei şi a familiilor celor doi colegi dispăruţi.  

La îndemnul preşedintei-director general a radioului, Marie Christine Saragosse, vizibil marcată de aceste evenimente, ceremonia a debutat cu un moment de reculegere urmat de câteva note din requiemul lui Gabriel Fauré. Sute de persoane, multe în lacrimi - jurnalisti dar nu numai - erau prezente la parterul clădirii din Issy-les-Moulineaux, sediul radioului nostru. Cei mai mulţi erau veniţi de la RFI dar şi de la France 24 şi MCD, celelalte două entităţi care fac parte alături de RFI din holdingul France Médias Monde şi lucrează în aceeaşi clădire cu noi.

Departe de ochii presei, obligată să rămână pe trotuar, în ploaie, pentru a respecta intimitatea acestui moment, au urmat o serie de omagii, momente emoţionante dar şi unele în care au fost depănate amintiri despre cei doi. Cel mai puternic omagiu, în fapt o rememorare a faptelor tragice petrecute zilele trecute a venit de la colega noastră de la redacţia în limba franceză Christine Muratet. Sosise şi ea zilele trecute la Bamako, capitala Mali, şi luase legătura cu trimişii noştri speciali în nordul ţării. Totul era bine, se schiţaseră ideile de reportaj pe care urmau să le facă cele două echipe în vederea unei zile speciale programte la RFI pe 7 noiembrie, o zi consacrată acestui uriaş stat african în care la sfârşitul lunii urmează să aibă loc alegeri legislative. Din păcate, bucuria lui Christine de a fi din nou pe teren nu departe de colegii ei, a fost repede umbrită, îndoliată de tragedia de la Kidal. Sâmbătă după ora prânzului, ea a fost printre primii care a aflat ce soartă au avut colegii noştri. Mai întâi capturarea celor doi şi apoi uciderea lor cu sânge rece. Nu-i venea să creadă cu toate că mai multe surse îi confirmaseră moartea lui Ghislaine Dupont şi Claude Verlon. A urmat "o gaură neagră" cum avea să ne spună. A doua zi un al moment dureros, cel al sosirii avionului militar francez la Bamako, cu trupurile neînsufleţite ale colegilor noştri la bord.

După ce au fost pe aeroport la sosirea sicrielor, Christine şi tehnicianul ei Denis Chastel nu vroiau decât să se întoarcă acasă, lucru care s-a întâmplat  marţi dimineaţă.

O revenire acasă precedată luni seară la Bamako, pe aeroportul capitalei africane, de o serie de omagii aduse şi de autorităţile şi jurnaliştii din Mali. Ocazie cu care ministrul comunicării local i-a decorat post-mortem în numele preşedintelui malian pe cei doi jurnalişti RFI cu ordinul naţional al meritului după care a a spus: "Poţi pune la pământ un trup dar nu poţi să faci să tacă o voce".

Reîntorşi la Paris alături de trupurile neînsufleţite ale lui Ghislaine Dupont şi Claude Verlon, membrii direcţiei RFI ne-au făcut şi unele destăinuiri. Am aflat astfel de la Yves Rocle, directorul adjunct al radioului însărcinat cu Africa, faptul că preşedintele Mali, Ibrahim Boubacar Keita, a plâns în timpul ceremoniilor de la Bamako « Doliul pe care-l poartă astăzi francezii e acelaşi cu doliul pe care-l poartă malienii. RFI pentru noi nu este un radio, suntem noi înşine ».

Spuneam la începutul acestei relatări că au fost şi unele momente - puţine - de zâmbete amare în rândul celor prezenţi în holul radioului. În particular când Pierre, un fost coleg de şcoală cu Ghislaine a povestit cum a cunsocut-o pe colega noastră: « Gigi cum i se spunea lui Ghislaine, era cea mai frumoasă din şcoală. M-am aşezat deci lângă ea în sală şi la prima ieşire la un pahar eu evident aveam alte idei în cap. Ea mi-a vorbit însă de jurnalism şi despre asta am tot vorbit de 35 de ani încoace. Ghislaine cred că era cea mai fericită dintre jurnalişti », conchide colegul ei din tinereţe.

Emoţie mare şi lacrimi deci la sediul radioului. Toţi primim zeci, sute de mailuri de condoleanţe din cele patru colţuri ale lumii. Omagiul nu mai este demult unul naţional, a devenit mondial. Şi mesajul direcţiei RFI e pe măsura sfidărilor care ne aşteaptă. "RFI va continua să trimită oameni pe teren, inclusiv în Mali unde o echipă este aşteptată duminica viitoare" a declarat Marie-Christine Saragosse, impresionată de elanul de solidaritate al personalului de la RFI.