Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ziua care a schimbat harta Europei

baloane.jpg

09 September 2014 - 01H10 25 years on, balloons to illuminate 15 km of Berlin Wall inShare © AFP

Festivităţile dedicate aniversării căderii Zidului din Berlin în urmă cu un sfert de secol. Baloane luminate marchează traseul zidului. În urma presiunilor manifestanţilor paşnici din Germania răsăriteană, regimul comunist a fost nevoit să deschidă frontierele, acordînd cetăţenilor, pe data de 9 noiembrie 1989, dreptul la libera circulaţie. Evenimentul marchează începutul prăbuşirii comunismului în Europa răsăriteană şi depăşirea divizării continentului european.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

8000 de baloane albe pe o distanţă de aproximativ 15 km marchează, la Berlin, linia unde s-a aflat zidul despărţitor. Ideea instalaţiei mamut aparţine artiştilor Christopher Bauder şi Marc Bauder. Între 7 şi 9 noiembrie, Berlinul aniversează cu această acţiune simbolică prăbuşirea Zidului în urmă cu un sfert de veac. De la Bornholmer Straße – unde pe 9 noiembrie 1989 s-a deschis pentru prima dată bariera pentru miile de est-germani care doreau să treacă nestingheriţi în partea de vest a oraşului divizat – pînă în cartierul Kreuzberg baloanele luminate devin simboluri în memoria brutalităţii bastionului despărţitor şi a celor ucişi în căutarea disperată a libertăţii.

În seara zilei de 9 noiembrie, baloanele - deocamdată legate de stîlpi - se vor desface şi se vor ridica – aproximativ la ora 18 şi 58 de minute.

Astfel se aminteşte de momentul din seara zilei de 9 noiembrie 1989, cînd Günter Schabowski, membru al Biroului Politic al Partidului Socialist Unit din Germania (PSUG/SED - precum s-a numit partidul conducător din RDG) a anunţat, într-o conferinţă de presă liberalizarea regimului de frontieră:

„Ne-am decis astăzi să reglementăm pentru fiecare cetăţean al RDG-ului posibilitatea de călătorie, folosind trecerile de frontieră a RDG-ului. Călătoriile particulare în străinătate pot fi efectuate fără nicio motivare prealabilă sau motivări legate de gradul de rudenie. Permisiunile de călătorie se acordă pe loc. După cîte ştiu eu, reglementările acestea intră imediat în vigoare.“

Acestei decizii, cu repercusiuni istorice, i-au premers sute de demonstraţii în mai toate marile oraşe ale RDG-ului. Opoziţia est-germană cerea democratizarea internă, însă nu şi abolirea sistemului socialist sau unificarea cu Germania Occidentală. Cinci zile înaintea deschiderii zidului, pe data de 4 noiembrie 1989, vorbitorii au schiţat viziunile lor politice în cursul celei mai mari demonstraţii din istoria RDG-ului, care s-a desfăşurat pe Alexanderplatz din Berlin.

În faţa a sute de mii de persoane, scriitoarea Christa Wolf a formulat atunci ceea ce se află încă în consens cu manifestanţii prezenţi care doreau „o a treia cale”, situată între socialism şi capitalism. Referindu-se la cei care în ultimele luni luaseră cu asalt ambasadele vest-germane din Budapesta şi Praga, reuşind în urma acestor acţiuni să plece în vest, Christa Wolf a spus:

„Deci visăm raţional, cu ochii deschişi: Închipuie-ţi că e socialism şi nimeni nu mai pleacă.“

Un apel similar a fost lansat şi de pastorul Friedrich Schorlemmer, una dintre figurile cheie ale opoziţiei est-germane:

„Merită acum să rămînem; aici se-ntîmplă lucruri palpitante. Acum, pur şi simplu, avem nevoie de fiecare.”

La începutul anului 1989, nimeni nu-şi imagina că în noiembrie zidul (ridicat pe data de 13 august 1961) va deveni istorie. Erich Honecker, fostul lider comunist est-german, care încerca să refacă relaţiile tensionate cu România după refuzul Bucureştiului de a participa, în 1968, la invazia Cehoslovaciei, căuta să se reapropie de Nicolae Ceauşescu. În 1988, i-a conferit cea mai înaltă distincţie a RDG-ului, ordinul „Karl Marx”. Opoziţia civică est-germană cerea cu insistenţă retragerea acestui ordin.

Acţiunile de solidaritate cu populaţia României s-au amplificat în toamna lui 1989, odată cu radicalizarea revendicărilor politice articulate deschis. Unul din membri „Noului Forum“ din Potsdam, Frank Wernick-Otto, a declarat cu două zile înaintea căderii zidului, adică pe data de 7 noiembrie, că opoziţia RDG-istă „însoţeşte şi sprijină mişcările de opoziţie şi de reformă din toată lumea.“

„Aceste mişcări“, a mai declarat Wernick-Otto, „constituie o bucăţică a propriei noastre speranţe. Acum cînd schimbările au demarat, România nu va fi uitată“.

Într-adevăr, „Ziua Internaţională de Acţiune - România“, care s-a desfăşurat pe data de 15 noiembrie în semn de solidaritate cu muncitorii răsculaţi la Braşov cu un an în urmă, a găsit un ecou favorabil în mai toate marile centre urbane din RDG, unde au avut loc demonstraţii, mitinguri, lecturi publice, conferinţe şi expoziţii. Mii de oameni s-au alăturat atunci apelului, lansat cu un an în urmă de către un grup de scriitori din Berlinul de Vest, între care s-a aflat şi Herta Müller, şi în care se spunea textual:

„Pe data de 15 noiembrie se împlineşte un an de cînd muncitorii din Braşov au ieşit în stradă. Ei protestau împotriva foamei, frigului, represiunii şi cultului personalităţii. Ceauşescu, care se autointitulează conducător, duce de ani de zile un război împotriva propriului său popor. Printr-un nou val de distrugere s-a început demolarea a 8000 de sate şi încazarmarea locuitorilor.

Regimul Ceauşescu răpeşte oamenilor spaţiul lor cultural şi aruncă ţara în catastrofe ecologice. Politica demografică impusă de stat este un alt exemplu de nerespectare a demnităţii umane. Toate acestea se petrec în mijlocul Europei. Cele mai multe guverne cît şi majoritatea politicienilor europeni privesc cu nepăsare această stare de fapt. Lansăm chemarea pentru organizarea unei zile de acţiuni în Vest şi în Est! (...) Cerem înfierarea internaţională a regimului ceauşist!“