Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Nelson Mandela: "Vindecarea naţiei sud-africane este un proces, nu un eveniment precis"

000_par7500854_0.jpg

Nelson Mandela, pe 25 februarie 1990, la câteva zile după eliberare. Trevor Samson/AFP

Regimul din Africa de Sud era unul segregaţionist şi se numea apartheid. Africa de sud a fost condusă mai bine de trei secole de minoritatea albă si a trăit 46 de ani sub regimul apartheidului, unic în lume.

Apartheid înseamnă în limba afrikaans "a pune lucrurile deoparte" dar el a fost tradus în general prin "dezvoltare separată". Sistemul de apartheid a fost sistematizat, instaurat peste tot în Africa de sud după victoria Partidului Naţional la alegerile din 1948. Segregarea rasială fusese însă aplicată local de trei secole încoace de diversii coloni albi: olandezi şi englezi în particular.

Imaginea cea mai reprezentativă a acestui regim de apartheid o reprezintă panourile care indicau peste tot că restaurante, ghisee la postă, toalete, bănci în parcuri sau plajele de pe malul mării erau rezervate albilor. Miscarea apartheid, rasistă pe fată, dorea să protejeze interesele descendentilor olandezilor - sau afrikaners - de "pericolul negru" cum îl numeau si care a fost repede confundat, asimilat cu "pericolul rosu" adică comunist, formula fiind foarte eficientă într-o lume confruntată cu războiul rece.

E si motivul pentru care multă vreme regimul sud-african a fost simpatizat de Occident. Arsenalul instaurat de liderii sud-africani era influentat de ideologia nazistă. Un prim text de la sfârsitul anilor 40 interzicea mariajele interrasiale. A urma apoi interzicerea relatiilor sexuale între persoane de rase diferite. Ca să-i deosebească pe locuitori, sistemul inventase 4 culori de piele, numite rase: albi, indieni, metisi si negri. Această catalogare marca întreaga existentă a oamenilor, de la nastere si până la moarte. Legea sud-africană instituţionalizase şi segregatia spatială - fiecare parte din orase era rezervată unei anumite rase. Astfel, circa 3,5 milioane de persoane au fost expulzate de fortă din casele lor ca să lase loc albilor. In paralele, populatiile de culoare erau "parcate" în suburbii sinistre, asa-zisele "townships" care initial erau menite să fie doar temporare. Asta pentru că negrii, consideraţi oameni inferiori, urmau apoi să fie izolaţi în asa-zise "bantustane" sau "homelands", teritorii decupate la întâmplare si rezervate numai anumitor etniii. E inutil de precizat că oamenii de culoare erau obligati să aibă tot timpul asupra lor un document care să ateste că lucrează într-o zonă albă. La fel, educatia pentru negrii era una sumară, considerată suficientă de autorităti pentru ca respectivi să ocupe posturi necalificate.

Sub presiunea comunitătii internationale dar si a luptei duse de negrii la îndemnul partidului ANC al lui Nelson Mandela, autoritătile de la Pretoria au abolit treptat legile rasiste începând cu anii 80. Apartheidul nu a dispărut însă cu adevărat decât în momentul alegerilor multirasiale din 1994 care aveau să-l ducă la putere pe Nelson Mandela.

Prejudecătile persistă si azi între diversele comunităti chiar dacă principala mostenire lăsată de Nelson Mandela va rămâne reconcilierea între aceste comunităti. Ajutat de pragmatismul ultimului presedinte alb al tării, Frederik de Klerk cu care avea să si împartă premiul Nobel pentru pace, Mandela a reusit să impună o tranzitie panică spre democratie. Ca să dea exemplul majoritătii de culoare dar si pentru a linisti minoritatea albă, primul presedinte de culoare al tării a multiplicat gesturile de împăciure:l-a vizitat acasă pe fostul presedinte rasist Pieter Botha, a băut ceaiul la văduva lui Hendril Verwoerd, inventatorul apartheidului, l-a invitat la masă pe procurorul care în 1963 l-a trimis după gratii 27 de ani, samd. Mandela a fost de-a lungul presedintie sale foarte atent cu comunitatea de 5 milioane de albi, în majoritate descendenti ai colonilor olandezi si britanici. Relatiile rasiale rămân însă mai departe delocate iar din 2006 încoace, potrivit sondajelor de opinie, sud-africanii consideră că aceste relaţii se degradează. În fine să mai spunem că mariajele interrasiale rămân şi azi o exceptie. "Vindecarea naţiei sdu-africane este un proces, nu un eveniment precis" spunea chiar Nelson Mandela.