Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Protagoniștii alegerilor catalane din 21 decembrie

catalonia.jpg

Criza catalană: Cronologia unui conflict care a zguduit societatea spaniolă
Image source: 
PIERRE-PHILIPPE MARCOU / AFPs/AFP

Joi, 21 decembrie, catalanii sunt chemați din nou la urne pentru a alege un nou parlament din care să emane un executiv în sarcina căruia va cădea dificila responsabilitate de a pune ordine în criza catalană. O sarcină care poate fi considerată cel puțin dificila, daca nu chiar imposibilă, ținând  seama de ultimele sondaje de opinie și a analizelor, conform cărora blocul de partide secesioniste va pierde majoritatea absolută, iar partidelor unioniste la va fi greu să se încheie o alianță postelectorală. Dar înainte de toate ar fi probabil interesant să cunoaștem protagoniștii acestui scrutin atipic în care unii dintre candidați se află în închisoare iar alții în exil.

În ciuda faptului că miza acestor alegeri continuă să fie independența Cataloniei pentru unii, sau unitatea Spaniei pentru ceilalți, acest criteriu nu a fost de ajuns pentru a lăsa loc coagulării unor alianțe electorale, deși cele trei partide, care au format demisa coaliția de guvernare, continuă să  reclame independența Catalonie, formând așa numitul bloc independentist, care dă o oarecare senzație de unitate.

În acest bloc se afla Junts per Catalunya, formațiunea fostului președinte catalan, care și-a fixat întreaga strategie electorală în jurul personalității lui Carles Puigdemont, pe care și-ar dori sa-l impună iar ca lider al blocului secesionist, dar acest partid politic, implicat în multe cazuri de corupție, deja nu mai este prima opțiune electorala a catalanilor, fiindcă formațiunea preferată de separatiști este acum Stânga Republicană, creditată de sondaje cu 23% din opțiuni.

Stânga Republicana este partidul fostului vicepreședinte catalan Oriol Junqueras, care se revendică acum ca noul lider al separatiștilor. Fostul vicepreședinte a acordat luni primul său interviu din închisoare, unde se află, după cum se ştie, pentru susținerea proiectului secesionist. Oriol Junqueras l-a atacat de o formă voalată pe fostul președinte Carles Puigdemont, făcând aluzie la fuga acestuia la Bruxelles: "Am demonstrat că suntem capabili să răspundem pentru faptele noastre, sunt aici pentru că nu vreau să mă ascund, ci să răspund pentru ceea ce am făcut", a afirmat acesta în interviul care a constituit unul dintre puținele instrumente electorale pe care le-a avut a dispoziție.

Cea de a treia formațiune a independentiştilor este CUP, un partid politic de extrema stângă, care deși este creditat cu doar 7% din voturi, are cel mai virulent discurs secesionist și reproșează celorlalte două formațiuni că au abandonat calea unilaterală și au cedat în fața amenințărilor Madridului.

De cealaltă parte sunt așa numitele partide constituționaliste, de fapt filialele catalane ale principalelor partide spaniole, Partidul Socialist, Ciudadanos și Partidul Popular. Acesta din urmă, formațiunea premierului Mariano Rajoy,  se constituie ca ultima preferință electorală a catalanilor, conform sondajelor de opinie. Deși Partidul Popular este formațiune care a „decapitat independentismul catalan”, după cum afirma duminică vicepremierul Soraya Sainz de Santa Maria, acesta nu este preferatul unioniștilor catalani, ci Ciudadanos, revirimentul acestei campanii electorale, care își dispută primul loc cu republicanii lui Oriol Junqueras.

Cei de la Ciudadanos s-au constituit ca vocea cea mai agresiva contra naţionalismului catalan și sunt în acest moment liderii de facto ai așa numitului bloc constituționalist, deși sunt etichetați de detractori ca fiind noua dreaptă spaniolă.  În mod curios aceștia, ca și formațiunea lui Carles Puigdemont, sunt membri ai Alianței Liberalilor şi Democraților Europeni, iar în campania electorală au beneficiat de sprijinul fostului premier francez, Manuel Valls, și al celebrului scriitor Mario Vargas Llosa. Liderul acestuia, Ines Arrimadas, o tânără avocată de doar 36 de ani, nu-și ascunde speranța de a deveni președintele Cataloniei, însumând toate voturile unioniștilor, deși e greu de crezut că se va bucura de sprijinul socialiștilor catalani.

 Partidul Socialist Catalan este o altă formațiune unionistă bine văzută în sondaje. Liderul acestuia Miquel Iceta, o persoană agreată de toate părțile, încearcă să se constituie ca o punte între cele două blocuri, şi nu puțini sunt cei care îl văd ca fiind viitorul președinte catalan. „Dacă nu doriți independența, dar nici să dați votul dreptei, noi suntem alternativa” este sloganul în jurul căruia acesta şi-a construit campania electorală.

În acest moment niciunul dintre cele două blocuri nu este creditat de sondaje cu majoritatea absolută. Blocului secesionist i-ar lipsi cel puțin două locuri iar celui constituționalist i-ar lipsi votul celor de la Catalunya en Comú-Podem, filiala catalană a celor de la Podemos, care este greu de crezut că va vota în cele din urmă alături de Partidul Popular sau de Ciudadanos. Situația după alegeri se anunță foarte complicată și nu sunt puține vocile care vorbesc de riscul de a repeta scrutinul.

Ascultă AICI corespondența din Spania
291