Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Germania. Retrospectiva anului 2017

retro_germania.jpg

Miting electoral la Berlin, septembrie 2017
Image source: 
Foto: William Totok

Alegerile parlamentare din toamna acestui an, care au dus la ascensiunea partidului naţionalist-autoritar, Alternativa pentru Germania (AfD), dar și dificultăţile în vederea formării unei alianţe de guvernare țin capul de afiș al retrospectivei. Alte evenimente importante în Germania: alegerea actualului preşedinte federal, Frank-Walter Steinmeier, precum și moartea ex-cancelarului Helmut Kohl și a fostului preşedinte, Roman Herzog.

Anul 2017 se apropie de sfîrşit. Deocamdată încă nu este limpede cum va arăta viitorul politic al Germaniei în 2018. Dacă s-ar da crezare doar discursului media, atunci s-ar putea concluziona că democraţia reprezentativă din Germania se află într-o criză. Partidele tradiţionale, Uniunea Creştin-Democrată (CDU) şi Partidul Social-Democrat (SPD), care în ultimii patru ani au guvernat împreună într-o mare coaliţie, fiind sprijiniţi şi de sora mai mică a CDU, Uniunea Creştin-Socială (CSU) – bavareză, au suferit pierderi grele la alegerile generale.

Scrutinul din septembrie a fost poate cel mai important eveniment politic al anului 2017. El a arătat limpede că nici Germania nu mai este ţara cea mai stabilă din Uniunea Europeană. Nici scaunul cancelarei nu mai este atît de ferit pe cît pare.

Angela Merkel a anunţat, deja în timpul campaniei electorale că doreşte să conducă şi viitorul guvern. Problema care s-a ivit după alegeri a fost lipsa unei majorităţi convenabile şi anunţul categoric al liderului social-democrat, Martin Schulz, că partidul său nu mai doreşte să participe la guvernare. Abia după intervenţia preşedintelui Steinmeier şi după dezbateri aprinse la congresul partidului, Schulz s-a arătat mai puţin intransigent, afirmînd cu jumătate de gură:

„Noi nu trebuie să guvernăm cu orice preţ. Dar noi nu trebuie nici să ne dorim, cu orice preţ, să nu guvernăm.”

Anul politic se încheie cu incertitudini. După eşecul negocierilor preliminare cu ecologiştii şi liberalii, nu se ştie dacă social-democraţii vor forma o nouă alianţă cu partidele conservatoare. Despre cum va arăta viitorul guvern, deocamdată se poate doar specula.

Ca şi multe alte ţări europene, nici Germania nu a fost ocolită de virusul euroscepticismului autoritar-naţionalist, xenofob şi agresiv anti-musulman. Dovada e ascensiunea rapidă a partidului care-şi spune Alternativa pentru Germania (AfD). Partidul este prezent în aproape toate landtag-urile germane şi a reuşit în septembrie să intre şi în Bundestag, devenind cea de-a treia forţă politică a ţării. Partidul AfD nu este primul partid radical de dreapta care, după 1949, a intrat în parlamentul federal – precum au susţinut unii ziarişti.

În prima legislatură a Bundestag-ului (1949-1953) a fost prezent chiar şi un partid cu tendinţe neonaziste, Partidul German al Reich-ului (Deutsche Reichspartei), iar apoi au mai intrat în parlament şi formaţiuni ultranaţionaliste şi revanşarde ca Uniunea „izgoniţilor” germani din Europa răsăriteană.

Alternativa pentru Germania (AfD) este nu numai partea vizibilă a unui populism politic etnocentrist. El reprezintă şi partea invizibilă a unei stări de spirit care mocneşte în ţări europene totuşi prospere. Alternativa pentru Germania demontează explicaţiile deterministe, chiar vulgar-marxiste, prin care se explică fenomenul radicalismului de dreapta ca o simplă reacţie a unui segment al populaţiei - economic neprivilegiat. Din această ecuaţie simplificatoare lipseşte factorul ideologic, adică ansamblul unor concepţii şi convingeri.

În pofida acestei alunecări într-o zonă politică şi ideologică sulfuroasă, Germania nu s-a transformat într-o adversară a europenismului şi a continuării procesului de integrare. Propunerea lui Martin Schulz de a se trece la crearea Statelor Unite ale Europei nu este nimic altceva decît o continuare creatoare a ideilor europeniste pe care le-a avut în vedere şi regretatul Helmut Kohl, dar pe care acesta nu le-a exprimat atît de limpede.

Helmut Kohl, care a murit anul acesta, în iunie, oricum a intrat în istorie, nu numai ca arhitectul unificării celor două Germanii, ci şi ca unul dintre pionierii unificării vechiului continent.

Kohl nu este singura personalitate politică importantă care a murit în cursul acestui an. Amintim, în încheiere, şi de dispariţia fostului preşedinte federal, Roman Herzog, în ianuarie. Herzog a fost o personalitate cu un dezvoltat „spirit critic” şi „iubitor al libertăţii”, precum s-a exprimat preşedintele Joachim Gauck, care nu a mai candidat la cea mai înaltă funcţie în stat. Succesorul fostului pastor est-german şi primul şef al Oficiului Federal pentru administrarea arhivelor fostei Securităţi est-germane, Stasi, a devenit în martie, social-democratul Frank-Walter Steinmeier.

Ascultă AICI corespondența de la Berlin
890