Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Trump, discurs despre Starea Națiunii: Realizări de "cartea recordurilor" și planuri pentru domeniile importante

starea_uniunii.jpg

"Nu a existat un moment mai bun pentru a începe să trăieşti visul american", a declarat președintele Donald Trump în fața congressmen-ilor americani.
Image source: 
site-ul Casei Albe

Președintele SUA, Donald Trump,  al cărui nivel de popularitate, 39%, este cel mai scăzut al epocii postbelice în această fază a mandatului, a ținut ieri seară primul său discurs privind starea națiunii. Șeful Executivului a expus, într-o oră și 20 de minute, realizările "de cartea recordurilor" ale primului său an de mandat și a conturat planurile Administrației într-o întreagă serie de domenii, de la economie și dereglementare, la infrastructură, comerț internațional, imigrație și politică externă.

Debutul trumpian pe scena discursurilor privind starea națiunii s-a menținut în limitele protocolare și retorice ale genului.

Conceput ca un moment de armonie instituțională, acest exercițiu, înscris în articolul II al Constituției ca obligație prezidențială, a fost abandonat de Thomas Jefferson în 1801 și reînviat abia în 1913 de către Woodrow Wilson. Zece ani mai târziu, Calvin Coolidge îl ridica, pentru prima oară, prin intermediul radioului, la rang de eveniment cu adevărat național. Impactul său popular avea să crească exponențial în 1947, când era întâia dată televizat, și cincizeci de ani mai târziu, când devenea disponibil, în direct, pe Internet.

Vremurile s-au schimbat, nu și ambiția programatică.  Aceste discursuri conturează o viziune pe termen scurt, un program anual, și articulează prioritățile guvernamentale. Perlele rare, capodoperele genului, se ridică însă deasupra acestui orizont îngust, captând spiritul națiunii și mobilizându-l.

Mai presus de toate, discursul privind starea națiunii este un efort de continuitate.

Nimic mai dificil pentru actualul președinte, om al frondei și rupturii, care a ridicat dezbinarea, discordia, la rang de artă.

"În această seară vă cer tuturor să lăsăm la o parte diferențele, să găsim terenul comun, să găsim unitatea de care este nevoie pentru a lucra în beneficiul poporului".

Acest apel la unitate, scria Jonathan Capehart, editorialist la Washington Post, "sună la fel de găunos ca falitul moral care-l rostește". Cuvinte aspre, deloc în spiritul ocaziei, care în trecut a invitat la păstrarea aparențelor. S-a întâmplat și de această dată, deși cu manifestări de opoziție mult mai accentuate decât în trecut, inclusiv când cel de la tribună era, în 1974,  Richard Nixon sub negura, din ce în ce mai amenințătoare, a scandalului Watergate. A fost boicotul grupului parlamentar afro-american, invitarea unor "oaspeți de protest" și a peste 50 de tineri cu viitor incert din cauza politicii de imigrație, au fost femei îmbrăcate-n negru pentru a promova agenda feministă împotriva violenței și hărțuirii sexuale. (În spiritul epocii, un deputat Republican de Arizona a cerut public poliției Capitoliului să-i aresteze pe invitații fără acte-n regulă).  Mai multe și fără ocolișuri au fost și replicile Democrate la discurs, tradiție de peste o jumătate de secol care a căpătat urgență nouă și tonuri mult mai sumbre.  Niciodată diviziunile n-au fost mai profunde, niciodată partizanatul mai extrem, niciodată o președinție atât de periclitată.

Donald Trump prezidează un sistem politic în care majoritatea legislativă Republicană epurează eșaloanele înalte ale Poliției Federale și submineaza prestigiul și autoritatea altor instituții ale statului în efortul de a încetini sau bloca anchetele  în curs care-l vizează pe șeful Executivului.

Pe  fundalul de criza instituțională - unii zic constituțională - vine acest discurs unificator, care a înșirat succesele (în primul rând reforma fiscală cu efect stimulativ indiscutabil, în viziunea Administrației) și a conturat un plan ambitios de refacere și modernizare infrastructurală, o colaborare public - privat care este un model pentru Executivul trumpian.

"Cer ambelor partide să coopereze pentru a oferi țării o infrastructură sigură, rapidă, fiabilă și modernă. Este nevoie de o lege care să genereze cel puțin 1,5 mii de miliarde dolari pentru noua investiție infrastructurală de care țara are disperată nevoie".

Planul își are deja detractorii săi, dar nici pe departe câți are proiectatul zid de pe granița sudică, proiect definitoriu, promovat cu ferocitate de președinte, în ciuda faptului că este în grațiile a doar 37% dintre americani care, arată de asemenea sondajele au, în proporție de 65%, o părere favorabilă despre rolul imigranților în societate.  74% dintre americani doresc o soluție legislativă de permanentizare a statutului sutelor de mii de minori aduși ilegal de părinții lor în SUA.  Această soluționare s-a împotmolit în tractațiuni interminabile, în care Majoritatea plusează continuu, în sensul dorinței prezidențiale, pentru legislație exhaustivă care să reducă dramatic imigrația legală și să grăbească deportarea celor aflați fără drept pe teritoriul național.

"Primul pilon al planului oferă cu generozitate o cale spre cetățenie pentru 1,8 milioane de imigranți aduși ilegal de părinți; al doilea este securizarea totală a frontierei. Al treilea pilon pune capăt loteriei vizelor, un program care distribuie la întâmplare dreptul de ședere permanentă fără a lua în considerare calificarea profesională, meritul, sau siguranța populației; al patrulea protejează familia nucleară, abolind migrația în lanț" a precizat Donald Trump, folosind termenul "migrație în lanț" pentru ceea ce se numea până acum "reîntregire familială".

Intim legată, în logica și retorica prezidențială, de chestiunea imigrației și înăspririi regimului ei, este aceea a combaterii terorismului, o prioritate politică în consonanță, de această dată, cu opinia populară: 7 din 10 americani aprobă această orientare, care este însoțită de măriri masive ale bugetului de înarmare.  Multe din inițiativele de politică externă, în dosarul israelo-palestinian de pildă, în chestiunea Iran-ului și Siriei  sau în cea pakistano-afgană, sunt calibrate politic și ambalate în logica anti-teroristă și anti-imigraționistă care continuă să aibă apel popular.

Dacă postura de mare putere militară rămâne pe o linie de continuitate istorică, angajamentul internațional al Americii în alte domenii, precum cel comercial sau cel climato-ambiental, este în recul. Trump intonează, la unison cu baza sa electorală, melodia estompării acestor tipuri de implicare.

"Era capitulării economice s-a încheiat. De acum încolo, ne așteptăm ca relațiile noastre comerciale să fie echitabile și, foarte important, reciproce.  Vom proteja forța de muncă americană, și proprietatea noastră intelectuală, prin respectarea strictă a regulilor comerciale".

Protecționismul cu barierele sale tarifare care încep să se ridice, "egoismul" economic pe care-l predică Trump sunt, în viziunea unor experți și politicieni, semne ale abandonării principiilor liberale care constituie fundamentul doctrinar al Republicanismului american tradițional, și pot duce la fragmentarea lumii în jocuri distructive de interese înguste. Pe termen scurt și mediu însă, această strategie comercială, cuplată cu impulsionarea investițiilor și reducerea delocalizărilor printr-un regim fiscal corporatist mai blând, poate aduce beneficiu și progres celor care l-au votat pe Trump și care, în noiembrie, ar putea perpetua actuala configurație parlamentară.

Ascultă AICI corespondența din SUA
804