Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Pagina de istorie: Povestea Papei căruia Stalin i-a refuzat participarea la Conferința de Pace

papa_pius.jpg

Papa Pius al XII-lea în 1939
Sursa imaginii: 
Wikipedia / public domain

În 2 martie 1939, pe deasupra Pieței San Pietro din Roma se ridica un fuior de fum alb și strigătul Habemus Papam vestea catolicilor încheierea conclavului întrunit după moartea Papei Pius al XI-lea. Pe tronul Sfântului Petru urca un cardinal în vârstă e 63 de ani, care își serba chiar atunci ziua de naștere. Era vorba de un diplomat experimentat, numit Eugenio Pacelli, care provenea dintr-o familie din aristocrația romană. El avea să domnească sub numele de Pius al XII-lea.

Eugenio Pacelli a venit pe lume în Roma, în anul 1876, într-o familie din așa-numita aristocrație neagră, din care erau recrutați cei mai capabili slujitori ai Scaunului Papal. Dorința sa cea mai fierbinte a fost să devină preot, iar după studii serioase, în 1899, a devenit preot. A fost cooptat în departamentul de stat al Vaticanului și a primit titlul de monsenior din partea Papei Pius al X-lea.

În timpul Primului Război Mondial, Eugenio Pacelli a fost implicat în eforturile Papei Benedict al XV-lea de a pune capăt conflagrației mondiale. Papa Benedict al XV-lea a reușit să îl convingă pe împăratul austro-ungar, Carol de Habsburg, să militeze pentru pace, iar Eugenio Pacelli a primit misiunea de a-l convinge și pe kaiserul german Wilhelm al II-lea să ceară pace. După război, Eugenio Pacelli a fost numit nunțiu papal în Bavaria, iar acolo a avut de înfruntat ostilitatea comuniștilor care încercau să instaureze o republică sovietică în Germania.

După ce revoluția bolșevică a fost înfrântă, iar în Germania a fost instaurat regimul parlamentar democratic cunoscut sub numele de Republica de la Weimar, Eugenio Pacelli a fost mutat la Berlin. A rămas la post până în anul 1929, când a devenit cardinal, iar un an mai târziu șef al Departamentului de Stat al Vaticanului.

În calitate de șef al diplomației papale, Eugenio Pacelli a încercat să reconcilieze diferitele state din Europa. În 2 martie 1939, el a devenit Papă, sub numele de Pius al XII-lea. Chiar și după ce a izbucnit Cel de-al Doilea Război Mondial, la începutul lui septembrie 1939, Papa Pius al XII-lea nu și-a pierdut speranța: în Ajunul Crăciunului din acel an, el a prezentat un plan de pace în cinci puncte. Nici de această dată vocea sa nu a fost ascultată.

Papa Pius al XII-lea a organizat o acțiune vastă de ajutorare a victimelor războiului. În zilele noastre, regizorul Konstantinos Costa-Gavras, a reproșat faptul că Papa Pius al XII-lea nu a ar fi denunțat deschis Holocaustul. Suveranul Pontif și-a reproșat și el acest lucru, însă, în anii războiului, a preferat să încerce să ajute cât mai mulți evrei a putut, sub amenințarea constantă că va fi arestat de SS. O mare parte a evreilor din Roma a fost salvată datorită lui, iar mulți clerici catolici, precum episcopii transilvăneni Iuliu Hossu și Marton Aron au luat apărarea evreilor.

La încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial, Papa Pius al XII-lea a cerut să ia parte la Conferința de pace de la Paris, însă Stalin a refuzat și a întrebat cu dispreț: ”Câte divizii are Papa?”.

La moartea lui Stalin, în 1953, Papa Pius al XII-lea a spus că acum va vedea Stalin câte divizii are. Papa Pius al XII-lea a învățat din propriile sale greșeli și a refuzat să tacă în fața totalitarismului roșu care sufoca jumătate din Europa. Printre altele, el a luat apărarea celor 12 episcopi greco-catolici întemnițați în România pentru că se opuseseră comunismului. Papa Pius al XII-lea a murit în 1958, la capătul unei vieți zbuciumate.

 

Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

 
Rubrica Pagina de istorie din 2 martie 2018