Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Partidul Republican, între Trump și viabilitate electorală

olsen.jpg

Henry Olsen este un reputat analist și istoric al conservatorismului și Republicanismului american.
Henry Olsen este un reputat analist și istoric al conservatorismului și Republicanismului american.
Image source: 
site-ul Centrului de Etică și Politici Publice din Washington

Henry Olsen, cercetător la Centrul de Etică și Politici Publice din Washington, este un reputat analist și istoric al conservatorismului și Republicanismului american. Comentariile și analizele sale de actualitate politică, găzduite de cele mai influente publicații americane, au prezis cu o remarcabilă acuratețe rezultatul confruntărilor electorale din 2008 încoace, și au indentificat corect, în 2016, factorii care au dus la ascensiunea și victoria electorală a lui Donald Trump. Acum,  într-o perioadă de criză fără precedent a sistemului politic american, Olsen propune, în volumul  PROLETARUL  REPUBLICAN: Ronald Reagan și Renașterea Conservatorismului Gulerelor Albastre, un proiect realist și necesar de reformare a dreptei.

Pentru Henry Olsen, soluția viitorului este de găsit în trecut, mai exact într-o sinteză a spiritului reformator al lui Roosevelt, Democratul care a smuls America din prăpastia Crahului din 1929, și apelului popular al lui Reagan, Republicanul care nu i-a uitat pe lucrătorii industriali, marii perdanți ai liberalismului economic promovat programatic de partidul său. Într-o epocă a diviziunii și paraliziei legislative, a forțelor centrifuge care generează soluții extreme și fac imposibil compromisul, Henry Olsen dorește o revalorizare și regăsire a centrului, spațiul ideal al confruntării politice.

Henry Olsen: Partidul Republican a fost, în ultimii 60 de ani, partidul de dreapta, cel mai puțin deschis la schimbare socială și economică, și cel mai favorabil confruntării, inclusiv militare, cu adversarii Americii. Conservatorismul a început să fie confundat cu partidul Republican abia în anii 1990.  Până atunci, gruparea cuprindea și aripi liberale sau moderate. În perioada 1988-2000 ambele partide au trecut printr-un proces de restructurare, în urma căruia aproape toți liberalii (în sens american) s-au raliat Democraților, iar cei de dreapta sau centru-dreapta Republicanilor. Așadar,  în ultimii 20 de ani conservatorismul a devenit în esență sinonim cu Republicanismul.

Reporter: Cum ați defini, în acest context, conservatorismul "gulerelor albastre" și ce rol istoric a jucat acesta în evoluția electorală a Republicanilor?

Henry Olsen: Conservatorismul "gulerelor albastre" este cel care pune interesele națiunii în sens larg și binele individual deasupra ideologiei, în special celei care predică reducerea "amprentei" statului. Această specie de conservatorism, care dorește extinderea plasei de siguranță socială și mărirea ajutoarelor pentru educație acolo unde este nevoie, este, după părerea mea,  ingredientul lipsă, vital pentru un partid american de centru-dreapta care vrea să câștige alegeri. Când nu îmbrățișează această viziune, Republicanii câștigă doar când Democrații sunt atât de plecați spre stânga eșichierului politic încât centrul se orientează către Republicani, nu din afinitate filozofică ci din dorința de a se proteja.

Reporter: În Europa,  acest bloc de votanți, muncitorimea să-i spunem, gravitează cu precădere către partide de stânga  E adevarat și în Statele Unite?

Henry Olsen: Este, cu observația că se manifestă, ca și în Europa, o tendință de abandonare, de către această clasă de votanți, a partidelor social-democrate, socialiste sau de centru-stânga, de obicei în favoarea formațiunilor populiste de centru-dreapta.  În America, unde avem un sistem bi-partidic, asta ia forma unei pendulări între cele două partide. Nu se simt complet acasă nici în partidul Democrat, ai cărui aderenți sunt de regulă din mediul urban, și mai educați,  nici la Republicani, care sunt în continuare ostili, sau în orice caz sceptici în ce privește rolul activ al statului în economie.

Reporter: Una dintre tezele cărții dvs. este că epoca Reagan a fost, grație calităților personale și politice ale președintelui,  perioada în care pendulul electoral a oscilat cel mai mult către Republicani,  în care "gulerele albastre" au migrat, în număr mare, către dreapta, devenind "Democrați Reagan". Ce s-a întâmplat după Reagan?

Henry Olsen: S-a întâmplat că facțiunile Republicane existente au reluat controlul, dar într-un raport de forțe diferit. Înainte, conservatorii anti-etatiști erau clar o minoritate, în vreme ce anti-etatiștii mai moderați să le spunem, dar categoric mai puțin înclinați să promoveze interesele proletariatului industrial, erau majoritari. După Reagan, cele două grupări au căpătat pondere egală, dar nu mai îmbrățișează stilul patriotic, politicile și retorica pro-muncitorească practicate de Reagan. Consecința a fost că grosul așa numiților  "Democrați Reagan" a revenit în tabăra Democrată (ceea ce explica alegerea în două rânduri a lui Clinton) unde au rămas, mulți dintre ei, chiar și în anii Bush Jr. S-a adâncit o falie: Democrații foarte religioși au devenit, mânați de religiozitate, Republicani, păstrându-și însă vederile economice, iar cei nu foarte motivați de creștinismul evanghelic au votat cu Democrații pe mai tot parcursul anilor 2000.

Reporter: Ați declarat într-un interviu că ați scris PROLETARUL REPUBLICAN din dorința de a analiza și a propune soluții de reviriment electoral după înfrângerea  severă pe care au suferit-o Republicanii în 2008. Ați presupus, cred, că vor reveni la putere cu un Reagan. Au revenit, dar cu un Trump. De ce? Ce s-a întâmplat?

Henry Olsen: Republicanii care ar fi putut fi Reagan redivivus au ratat ocazia. Donald Trump, o caricatură a lui Reagan, a fost cel care a înțeles nevoia multor "gulere albastre" de recunoaștere și demnitate, și le-a promis ajutor economic prin restricționarea imigrației și impunerea de tarife. Toate în combinație însă cu un stil personal și anumite atitudini privind rasa și genul care au înstrăinat și atras votanți în măsură aproape egală.

Reporter: Ce va trebui să facă Trump pentru "gulerele albastre" pe care le-a atras, și cum ar putea modifica experiența guvernării sale relația pe care aceștia o au cu partidul Republican?

Henry Olsen: Trump trebuie să-și respecte promisiunile, ceea ce a și început să facă în acest an. Decizia sa recentă privind tarifele e poate greșită ca abordare politică, dar corespunde dorinței muncitorilor, care urmăresc o reducere a concurenței comerciale cu străinătatea, concurența pe care o socotesc dezavantajoasă. Trump trebuie de asemenea să însoțească aceste măsuri cu un ton mai optimist, care să-i apropie iar pe alegătorii suburbani, înstrăinați de stilul său și de implicațiile unor poziționări ale sale în ce privește rasa și genul.  Republicanii, la rândul lor, trebuie să decidă dacă asta e ce vor.  Republicanii pot să-l respingă pe Trump, dar în acest caz riscă să bată pasul pe loc, însă dintr-o poziție și mai defavorabilă, pentru că baza lor electorală ar fi mai îngustă decât acum 25 de ani. Dacă optează să nu o lărgească prin adoptarea unei platforme conservatoare varianta "gulere albastre", vor rămâne cu un partid din ce în ce mai puțin eligibil în porțiuni din ce în ce mai mari ale Americii.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

Ascultă interviul acordat RFI de Henry Olsen
3116