Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Colectivizarea României, prilej de crime, torturi, arestări și deportări

taran.jpg

Ţăran ucis în timpul unei răscoale anticolectivizare în România
Image source: 
Fototeca online a comunismului românesc http://fototeca.iiccr.ro/

În 23 aprilie 1962, primul secretar al Partidului Muncitoresc Român, Gheorghe Gheorghiu-Dej, anunța festiv încheierea colectivizării agriculturii. Decizia de a confisca pământurile țăranilor a generat una dintre cele mai mari drame din istoria recentă a României. Colectivizarea României a fost însoțită de crime, torturi, arestări și deportări.

În anul 1962, Gheorghe Gheorghiu-Dej anunța că gospodăriile colective însumau 96 la sută din suprafața agricolă a țării. De colectivizare au scăpat doar unele sate din zona de munte. Colectivizarea agriculturii a început în martie 1949, iar acest proces a fost însoțit de o represiune deosebit de dură, îndreptată în special împotriva proprietarilor de mari suprafețe de pământ și a țăranilor bogați. În România, familiile de țărani dețineau, în medie, câte patru hectare de teren, pământ primit în urma reformei agrare înfăptuite de Regele Ferdinand I în anul 1921. În anul 1945, după Cel de-al Doilea Război Mondial, guvernul comunist condus de Petru Groza a decis să confiște proprietățile mai mari de 50 de hectare, sub masca unei noi reforme agrare. Astfel, Guvernul a confiscat mai mult de 1.000.000 de hectare, împreună cu mașinile agricole și animalele celor care au fost denumiți în jargonul comunist ”moșieri”. Însă țăranii care au primit aceste suprafețe de teren nu au avut prea mult timp să se bucure de ele. În martie 1949, comuniștii au început colectivizarea agriculturii. Țintele lor erau, de această dată, țăranii cei mai gospodari, mai muncitori și mai avuți, care au fost stigmatizați cu termenul de chiaburi.

Comuniștii au eșuat în tentativa lor de a-i convinge pe țăranii români să renunțe la proprietățile lor. În aceste condiții, mulți oameni au fost executați sau arestați, torturați și internați în spitale de psihiatrie, pentru ca familiile lor să fie silite să renunțe la pământ, preluat de cooperativele agricole de producție. Mulți oameni au fost deportați, pur și simplu, în Bărăgan, iar terenurile, casele, animalele și mașinile lor agricole au fost preluate cu forța. Uneori, acțiunea în forță a comuniștilor a determinat adevărate răscoale, precum cea a moților din Beliș. În astfel cazuri, liderii răsculaților au fost asasinați în stil mafiot, cu un glonț în ceafă, fără să fi fost judecați.

În anul 1962, colectivizarea era încheiată, iar agricultura românească era organizată într-un sistem care s-a dovedit falimentar. De-a lungul anilor, satele românești au fost condamnate la sărăcie, înapoiere și chiar foamete, ca urmare a colectivizării. Această dramă încă își face simțite efectele prin pensiile mici pe care le primesc cei care au lucrat pentru gospodăriile colective.

După căderea regimului comunist, treptat, terenurile agricole au început să fie înapoiate foștilor proprietari. Însă și acest proces a dat naștere unor abuzuri. La aproape trei decenii de la căderea comunismului, încă mai există mii de acțiuni în Justiție care vizează restituirea terenurilor confiscate de comuniști în cursul colectivizării.

 

Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Rubrica Pagina de istorie din 23 aprilie 2018
624