Discuții Macron - Trump: Progres incert în privința dosarelor sensibile. Corespondență din SUA

S-a revenit astfel, cu intrarea prin porticul de nord al Casei Albe a norocoșilor invitați, la fastul și ceremonialul care însoțesc, și de multe ori îmblînzesc,  realitățile diplomației internaționale. Întreaga zi de ieri, consacrată în bună parte întîlnirilor oficiale pe subiecte deseori spinoase,  s-a desfășurat de altfel în aceeași tonalitate de perfectă armonie protocolară.

Nici o stridență, nici un pas greșit. Dimpotrivă. Între cei doi lideri pare să domnească admirația profesată fără nici o reticentă și însoțită de o gestică amicală vecină cu efuziunea.

 "Avem o relație foarte specială. Uite, îi scot firișorul asta de mătreață de pe haină. E perfect, să-l facem și mai perfect", a rostit, cu tandrețe paternă, președintele Trump înaintea întîlnirii de lucru din Biroul Oval.

A devenit clar în orele următoare că această tandrețe își are limitele ei. Dosarele dificile, Iran-ul, comerțul, Siria, au fost desigur răsfoite cu bunăvoință, dar, dacă e să judecăm după declarațiile publice culminînd cu conferința de presă comună, progresul rămas incert, greu cuantificabil.

 "Există o șansă, dar nimeni nu știe ce voi face pe 12 mai. Vom vedea, dacă iau decizia pe care o așteaptă unii, în ce măsură va fi posibil să ajungem la un acord nou, pe o fundație solidă.  Actualul stă  pe o fundație putredă, gata să se năruie. Nici n-ar fi trebuit să existe", s-a exprimat amenințător-oracular ocupantul Casei Albe în legătură cu subiectul cel mai delicat de pe agendă, acordul nuclear multipartit cu Iranul, parafat în iulie 2015 și cunoscut și sub denumirea de Plan Exhaustiv Comun de Acțiune, pe scurt Plan Comun.

 "Nu știu ce hotărîre va lua președintele Trump în ce privește Planul Comun, pe care eu nu-l privesc cu un ochi la fel de critic pentru că, în opinia mea, ar fi util să fie completat.  Indiferent de hotărîrea sa, și chiar dacă decide să-l repudieze,  doresc să începem imediat lucrul la un nou acord, care să adauge alte trei piloane la  activitatea nucleară actuală acoperită de Planul de Acțiune existent, și anume activitatea nucleară după 2025, situația regională și activitatea balistică", a considerat Emmanuel Macron, care a încercat o manevră de învăluire, de plasare a diferendului iranian în contextul mai larg al pacificării Siriei și contracarării  influenței regionale crescinde a regimului fundamentalist de la Teheran.

Aceeași tactică, a deschiderii unui orizont mai larg de abordare, a încercat-o liderul francez și în privința războiului tarifar pe care-l preconizează și cu care amenință Executivul american:

"Comerțul nostru bilateral este echilibrat. Urmăm și respectăm regulile Organizației Mondiale a Comerțului, pentru că am contribuit la crearea ei, și considerăm că are sens să respecți regulile pe care ai decis să le stabilești. Cred de asemenea că principala problemă este una de supracapacitate în producția de oțel și aluminiu, problemă care nu e creată de Europa sau de Franța.  Este bine ca aliații să conlucreze în această sferă, în special cînd ai o cooperare atît de strînsă în dosare securitare precum Iran-ul și Siria. Sunt deci încrezător în viitorul relației noastre comerciale, pentru că o văd ca pe un detaliu într-un peisaj mai amplu, în care interesele noastre sunt în totală armonie".

Este însă foarte probabil că subtilitățile abordării macroniene îi scapă omologului sau american, om al conflictului, rupturii și tacticilor dure.

"Lucrăm amîndoi la dosarul comercial, complicat pentru că avem de-a face cu Uniunea Europeană. Aș prefera să am de-a face doar cu Franța. Cu Uniunea e greu pentru noi, au bariere comerciale inacceptabile. Fermierii noștri nu pot pătrunde pe piață europeană, cum s-ar cuveni, în vreme ce noi primim produse europene. E nevoie deci de o schimbare", a punctat Donald Trump, care, teoretic, poate impune tarife punitive de la începutul lunii viitoare. Dacă o va face rămîne de văzut.

În privința climatului, liderul francez pare să fi renunțat la orice speranță de a-l readuce pe omologul sau în tabăra ambientalistă, mulțumindu-se să precizeze că Trump a agreat ideea continuării colaborării științifice bilaterale în sfera ecologiei și energiilor regenerabile.

Rămîne centrală, în aceste condiții, întrebarea, pusă de un ziarist francez la  conferința de presă comună, ce a obținut liderul francez din toată această relație cordială, vizibil afectuoasă, respectoasă, cu Donald Trump.

"În privința Iranului avem un dezacord în ce privește Planul Comun de Acțiune, dar suntem pe punctul de a depăși acest dezacord prin decizia pe care am luat-o de a încerca un acord nou, care va permite o rezolvare mai bună a problemei controlului activităților nucleare iraniene, completînd-o cu alte trei chestiuni care nu figurează în acordul existent. Am evoluat deci, amîndoi, luînd în considerare interesele noastre naționale. Niciodată nu s-a ajuns, cum s-a întîmplat acum, la adoptarea unei poziții comune privind soluționarea durabilă, dincolo de aspectul militar, a crizei siriene. Cred că fără această relație personală, și în special fără efortul comun al echipelor noastre, acest rezultat nu ar fi posibil", a rezumat realizările palpabile ale vizitei președintele Macron.