Eliberat de proximitatea fizică a omologului sau american și de strînsoarea ceremonialului din zilele anterioare, Emmanuel Macron a conturat, pentru parlamentarii reuniți să-l asculte pe dealul Capitoliului, și apoi pentru studenții de la Universitatea George Washington, o viziune asupra lumii și viitorului în frapant contrast cu aceea a ocupantului Casei Albe.
"Din 1776 am avut noi, francezii și americanii, un rendez-vous cu libertatea. Istoria noastră comună este una a dialogului neîntrerupt, în limbajul viselor comune, luptei comune pentru demnitate și progres".
În numele și în sensul acestui dialog multi-secular, fondator al orânduirii politice occidentale, șeful Executivului francez a pledat pentru coeziune și angajament constructiv, realist, într-o contemporaneitate din ce în ce mai tulbure:
"Putem construi ordinea mondială a secolului al XXI-lea pe fundamentul unui multilateralism puternic, de tip nou. Pentru reușita acestui proiect este necesară, mai mult decît oricînd, implicarea Statelor Unite, care a jucat un rol decisiv în salvgardarea lumii libere actuale. SUA a inventat acest multilateralism și trebuie acum să ajute la supraviețuirea și reinventarea să".
În ultima zi a vizitei sale de stat, mult mai mult decît în primele două, liderul francez a fost oglinda în care s-a văzut dramatica dizlocare de valori și priorități pe care a provocat-o trumpianismul. America trebuie acum împinsă în față, implorată, în formule mai mult sau mai puțin voalate, să poarte iar pe umeri povara care este a ei prin destin și vocație istorică:
"Putem, desigur, să alegem izolaționismul, replierea, naționalismul. E chiar tentant, ca leac temporar împotriva angoaselor ce ne bintuie. Nu trebuie însă îngăduit naționalismului devastator să zdruncine o lume a speranței și prosperității crescinde. Trăim un moment de cumpănă. Dacă nu acționăm urgent, la unison planetar, sunt convins că instituțiile internaționale, inclusiv Națiunile Unite și NATO, nu-și vor mai putea exercita mandatul și influența stabilizatoare. Vom fi subminat astfel, grav și ireversibil, ordinea liberală pe care am zidit-o după cel de-al II-lea Război Mondial".
Forțele dezbinării, pe care președintele Trump le-a convocat și le-a stîrnit, grăbesc această involuție. Democrația liberală este amenințată dinafară de state criminale, forțe etnicide și fundamentalisme violente, iar din interior de atitudini și orientări politice care contestă, prin acțiune sau omisiune, legitimitatea ordinii democratice.
"Noi, aleșii celor două națiuni, avem o responsabilitate comună, aceea de a demonstra că democrația rămîne răspunsul cel mai bun la întrebările și îndoielile care se ivesc astăzi".
În acest context de exemplaritate și implicare constructivă trebuie să-și găsească soluția, conform liderului francez, chestiuni punctuale precum denuclearizarea--în Iran dar și Coreea de Nord--pacificarea Siriei și altor țări medio-orientale, sau reglementarea și echilibrarea schimburilor comerciale. În dialogul cu studenții washingtonieni, președintele Franței a extins această tematică dincolo de obsesiile Administrației Trump, vorbind și despre anti-semitismul renăscut în Franța și alte state europene, despre clivaje economice, conflicte sociale, și forța de contagiune a mișcării En Marche--fondată de Macron-- ca posibil model pentru societatea americană, aflată într-o disperată căutare de alternative la actuala scleroză bipartidică.
Propunînd alternative într-un limbaj măsurat, impecabil-diplomatic, președintele francez a devenit el însuși alternativă.
"Personal, nu împărtășesc fascinația pentru acumularea de putere, abandonarea libertății, și iluzia naționalismului", a sunat ca o declarație de divorț politic de Trump, sau în orice caz de separare netă a aparențelor protocolare de esența viziunii politice. "Îmblînzitorul lui Trump" a simțit nevoia de a se distanța, poate pentru a-și contempla lucrarea.
La sfîrșitul acestui exercițiu pedagogic, acestei tentative abile de a-l educa pe Trump (cum afirmă un senator Democrat) Emmanuel Macron își lasă omologul mai izolat, cu opțiuni mai puține. E clar că i-a atins ego-ul supra-dimensionat. Rămîne de văzut dacă i-a atins intelectul, rațiunea politică.
"L-a flatat, l-a îmbrățișat, l-a sărutat, și apoi l-a atacat, în fața camerelor Parlamentului, într-o pledoarie răspicată pentru valorile pe care OBIȘNUIAM să le asociem cu Statele Unite în rolul sau de lider al alianței occidentale. E un rol pe care e clar că Macron vrea să-l preia", consideră unul dintre cei mai reputați comentatori americani de politică externă, David Ignatius.
Revista Presei
Presa Internațională
Top articole
