Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


CEDO: România, complice CIA. “Autoritățile nu le-au cerut americanilor suficiente garanții”

poza.jpg

Image source: 
wikipedia / Navy Petty Officer 1st Class Michael Billings

România și Lituania au fost condamnate de CEDO în dosarul închisorilor secrete ale CIA. Curtea a stabilit că pe teritoriul României au fost comise încălcări ale drepturilor omului. Statul român a fost astfel complice la programul închisorilor secrete ale CIA.

Autoritățile de la București au greșit pentru că nu au cerut garanții ferme de la partenerii americani că în interiorul facilităților puse la dispoziția CIA nu se vor petrece acte de tortură sau alte încălcări grave ale drepturilor omului. România trebuie acum să ceară explicații la Washington și să investigheze intern cele petrecute,  spune, la RFI, Hari Bucur Marcu, expert în securitate: 
 
Hari Bucur Marcu: Pur și simplu, autoritățile române nu le-au cerut americanilor suficiente garanții că în locațiile pe care le-au pus la dispoziție americanilor pe teritoriul României aceștia vor respecta întotdeauna legea internațională, mai ales legea umanitară. În mod normal, când faci o asemenea delegare, când pui la dispoziție cu chirie sau sub orice altă formă, o locație pe teritoriul tău, statul care rămâne în continuare suveran, își menține și responsabilitatea ca în acele locații, care sunt date la dispoziție străinului, să nu se petreacă ilegalități internaționale, cum sunt cele de drept umanitar și de dreptul războiului.
 
Reporter: Poate fi și o doză de naivitate din partea statului român? Pe de altă parte, cum ceri acele garanții? În ce formă vin ele?
 
H.B: Nu putem să credem că toți oficialii români care au spus că nu au cunoștință de existența unor asemenea închisori și mai ales de rele tratamente în interiorul acelor închisori, au mințit, că ei ar fi avut cunoștință, dar zic că nu. Cel mai probabil chiar nu au știut. Bănuiesc că s-a mers pe încredere.
 
Rep: Dumneavoastră spuneți că statul român a greșit pentru că nu a cerut garanții? Cum le ceri, sub ce formă, un document scris, o semnătură?
 
H.B: Sunt forme diverse. De exemplu, poți să ceri validarea oricărei persoane care intră sau iese. Poți să ceri să verifici fiecare persoană în avionul CIA care aterizează sau decolează de pe Kogălniceanu pentru alimentare. Oficial este un zbor cu o escală de alimentare pe Kogălniceanu, dar poate la fel de bine să ia sau să aducă pasageri. O formulă minimă ar fi trebuit să fie o garanție diplomatică, o notă diplomatică prin care cel care ia în primire spațiul, cum ar fi în Kogălniceanu sau în București, unde s-a dat la un moment dat un sediu pentru CIA, să spună că pe acel teritoriu sau în acea locație nu vor fi încălcări ale legii internaționale. 
 
Rep: Statul român trebuie să dea acum un răspuns? Ar trebui să iasă cu scuze? Ar trebui să iasă cu o poziție defensivă? 
 
H.B: Primul lucru pe care ar trebui să îl facă statul român este să vadă despre ce este vorba, să ceară explicații americanilor, să se mai uite o dată peste probele care au dus la această concluzie a CEDO. Din punct de vedere legal, în momentul în care ai fost amendat cu o sumă pentru asemenea lucru și ți s-a spus imperativ să faci o anchetă proprie, cam asta ar trebui să facă. 
 
Rep: Dar în plan intern, în ograda proprie, trebuie cineva tras la răspundere, cineva care avea o poziție?
 
H.B: Categoric. Este vorba de cei care ar fi trebuit să ceară aceste garanții și nu le-au cerut sau le-au cerut și au fost satisfăcuți cu ce li s-a dat, deși ar fi trebuit să ceară mai mult. Pe partea administrativă este mult de anchetat înainte de a spune cine este vinovat și cu ce s-a făcut vinovat.
 
Rep: I-am putea nominaliza ca funcții? De cine vorbim, de Ministrul Apărării, de Președinte, de șefi de servicii?
 
H.B: Este foarte greu să vă spun. De exemplu, dacă în anchetă apare la un moment dat o dispoziție verbală pe care o confirmă mai mulți martori că ar fi spus unul din șefi „lăsați-i în pace pe americani că știu ei ce fac”, este deja o problemă care trebuie sancționată ca atare. Nu poți să zici lăsați-i în pace să facă ei ce vor. Dar dacă nu a zis nimeni și toată lumea a zis că aștia sunt partenerii strategici, ne-au cerut o locație, ne-au promis că nu vor face niciun fel de atrocități acolo, că nu vor tortura pe nimeni, că nu vor încălca nicio lege internațională, nici de drept umanitar, nici de alt drept, românii nu ar trebui să mai aibă altceva de zis. Noi, de bună-credință, le-am luat toate promisiunile că vor fi corecți și le-am dat un spațiu pe care puteam să îl dăm, nu aveam niciun motiv pentru care să refuzăm. Poate să meragă și pe varianta asta. Astea sunt cele două extreme. Extrema în care se găsește un oficial român vinovat că ar fi acceptat, de fapt, comiterea unor infracțiuni de această natură umanitară pe teritoriul României. În extrema cealaltă, românii au fost de bună credință, au luat toate măsurile pe care le credeau de cuviință ca partenarul american să fie corect și în legalitate și cu asta se încheie discuția. 
 
940