21 Iunie 2018

Imigraţia ca tragedie morală a Europei

matei-visniec-2012.jpg

Matei Vișniec

Sursa imaginii:

Dilema Veche

A existat o perioadă, în istoria recentă a Europei, cînd oamenii politici cîştigau voturi pledînd pentru „deschidere“ şi pentru multiculturalism. În prezent cîştigă teren partidele care afişează o clară politică antiimigraţie sau cele care promit un control ferm al fenomenului migratoriu. În numai două decenii, europenii parcă au devenit mai temători, mai nesiguri pe ei, mai prudenţi, mai puţin ospitalieri, mai peocupaţi de dimensiunea identitară a continentului lor. O formă de schizofrenie comparabilă cu aceea pe care am cunoscut-o în anii comunismului îşi întinde tentaculele în toată Europa.

În Europa răsăriteană, înainte de 1989, aproape fiecare cetăţean practica un „joc“ dublu: una spunea în public (mimînd slogane patriotice şi acceptînd cultul personalităţii) şi alta spunea în intimitatea familiei sau cînd se vedea cu prieteni apropiaţi.

Oarecum în acelaşi fel, europeanul de azi ştie că există o „gîndire corectă politic“ care trebuie aprobată la nivel cerebral. Străinul (sau refugiatul, sau migrantul) este semenul nostru, este un năpăstuit al soartei şi avem datoria morală de a-l ajuta, este o „şansă pentru economie“, este cel care va frîna declinul demografic pe vechiul continent, este un simbol al globalizării, este un alt „eu“ şi, în simbioză cu el, se va construi o nouă societate plurală, multiculturală, mixtă, metisată, egalitară, bazată pe respectul fiecăruia de către fiecare…

Citiți continuarea articolului semnat de Matei Vișniec în Dilema Veche aici

Tags:

Dilema Veche