Pagina de istorie: Cum l-au impus românii pe cel mai nefericit conducător al Albaniei

În anul 1913, la sfârșitul Celui de-al Doilea Război Balcanic, România devenise unul dintre cele mai influente state din sud-estul Europei. În cadrul negocierilor de pace, România a militat pentru acordarea independenței Albaniei, lucru consimțit de Marile Puteri în 1913. 

Liderii albanezi au căutat un candidat potrivit pentru tronul Principatului Albaniei, iar în cele din urmă au acceptat candidatura principelui Wilhelm de Wied, susținut de România. 

Acesta era nepotul de frate al Reginei Elisabeta a României și provenea dintr-o familie înrudită nu doar cu Familia Regală a României, ci și cu Familia Imperială a Germaniei, precum și cu Familiile Regale ale Olandei și Suediei. 

Soția Principelui Wilhelm, Sofia, era descendenta domnitorului Grigore Ghica I al Țării Românești și avea și strămoși albanezi, astfel că acest cuplu părea perfect pentru a conduce tânărul stat balcanic. 

În 21 februarie 1914, 18 reprezentanți ai albanezilor i-au oferit coroana Principelui Wilhelm la Neuwied, iar 7 martie, Wilhelm al Albaniei intra în capitala sa, Durres. Noul principe era susținut cu entuziasm de numeroșii aromâni din Albania, pentru că era natural ca nepotul Reginei Elisabeta a României să îi protejeze pe românii balcanici. 

Însă, în sudul Albaniei, grecii s-au răsculat și au cerut unirea cu Grecia. Musulmanii albanezi au declanșat o revoltă și au lansat atacuri asupra capitalei. Mai mulți aristocrați albanezi l-au trădat pe principe, pentru că doreau coroana Albaniei pentru ei înșiși. Peste conflictele interne s-a suprapus și Primul Război Mondial. 

În aceste condiții, în 3 septembrie 1914, Principele Wilhelm al Albaniei a plecat în exil. S-a înrolat în armata imperială germană și s-a dovedit un ofițer valoros în timpul Primului Război Mondial. 

În 1917, când Puterile Centrale păreau că vor câștiga războiul, el a cerut să fie repus pe tron. Însă, în 1918, învingătorii i-au impus să rămână în exil. Principele Wilhelm al Albaniei nu a abdicat niciodată, însă, în 1925, în Albania a fost proclamată republica. El a decis în acest context să se mute în România, cu întreaga sa familie. Aici i-a murit mai întâi soția, la Fântânele, în 1936. Apoi, în 1945, a murit și Wilhelm al Albaniei, la Predeal. A fost înmormântat în Biserica Lutherană din București. Tot în România a murit și fiica sa, Principesa Maria Eleonora a Albaniei, care, din 1949, era căsătorită cu un român. Ea a fost arestată de autoritățile comuniste și a murit într-un lagăr la Miercurea Ciuc.

Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie