Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Partidul Republican, capturat de o rețea de donatori radicali de dreapta

nancy.jpg

Partidul Republican, capturat de o rețea de donatori radicali de dreapta. Teoria este prezentată de istoricul Nancy MacLean (foto) în volumul DEMOCRAȚIE ÎN LANȚURI: Planul Ascuns al Dreptei Radicale de a Transforma America
Image source: 
youtube.com

Membră a Societății Istoricilor Americani, profesoara de istorie la Universitatea Duke, Nancy MacLean tratează, în cele cinci cărți ale sale - și în nenumaărate articole publicate în reviste de specialitate și de interes general - teme controversate ale istoriei contemporane americane. Ultima apariție, în 2017 la editura Penguin/Random House, este DEMOCRAȚIE ÎN LANȚURI: Planul Ascuns al Dreptei Radicale de a Transforma America. E o lectură necesară pentru toți cei care vor să înțeleagă resorturile evoluției politice a Statelor Unite în ultima jumătate de secol, și factorii care au favorizat ascensiunea lui Donald Trump.

În prima parte a interviului, Nancy MacLean s-a concentrat asupra rădăcinilor teoretice ale revoluției ultra-liberale care a atins apogeul cu actualul președinte. Teoria a devenit practică prin "armarea" ei, începând din anii 1970, de către Charles Koch și rețeaua sa de donatori.

Iată care ar fi aspectele principale și etapele acestui îndelungat proces.

James McGill Buchanan, părintele intelectual al contra-revoluției ultra-conservatoare, s-a întâlnit la începutul anilor 1970, în circumstanțe diferite, cu o serie de miliardari precum Charles Koch, John Olin și Richard Mellon Scaife, care au îmbrățișat cu entuziasm - și pungi doldora - ideile anti-etatiste ale școlii virginiene de economie politică, idei care-și găseau, în august 1971, o formulare percutantă în Manifestul Powell, datorat lui Lewis Powell, avocat corporatist, nominalizat două luni mai târziu la Curtea Supremă de Richard Nixon. Powell zugrăvea un capitalism în defensivă, amenințat de "socialismul" impozitării "abuzive" și de alte rele precum sindicalismul și drepturile civile, și propunea o "mobilizare" corporatistă pentru a transforma "legea și politica americană". Powell contura un plan de "îndoctrinare" centrat pe universități și mass-media, în paralel cu intervenția în procesul electoral, plan care a fost implementat, în litera și spiritul său, de rețeaua Koch, al cărei titular pleda pentru "smulgerea din rădăcini" a statului ("despotic" pentru că atentează la libertatea economică a corporațiilor) și rescrierea contractului social pentru a-l readuce la nivelul pre-1935, anul când Roosevelt crea sistemul asiguraăilor sociale. O etapă importantă a acestei strategii pe termen lung a fost înființarea, în 1977, a Institutului Cato, consacrat programatic "distrugerii etatismului american". Președinția Trump marchează apogeul, succesul total al campaniei începute în anii 1970. Miniștrii și personalul politic al Executivului, majoritatea de pe listele rețelei Koch, își desăvârșesc lucrarea de "destructurare" a statului. Imensa majoritate a judecătorilor federali instalați de Trump într-un ritm fără precedent sunt recruți sau adepți ai mișcării, cum sunt și cei doi nominalizați la Curtea Supremă, unul deja în funcție, Neil Gorsuch, celălalt, Brett Kavanaugh, în așteptare. Partidul majoritar în Parlament, cel Republican, transformat din temelii de "revoluția" ultra-liberală, nu mai este în măsură să-și exercite rolul constituțional.

Nancy MacLean: În anii 1970 Koch a început să finanțeze o serie de organizații din SUA. Institutul Cato e un exemplu, Societatea Federalistă un altul. Aceasta din urmă a ajuns să verifice și să aprobe toți candidații la posturi de judecători; recenta nominalizare a lui Brett Kavanaugh pentru Curtea Supremă s-a făcut de pe listele întocmite de Societatea Federalistă. Avem apoi Fundația Heritage și multe altele pe plan național, plus mai bine de o sută de filiale statale constituite în Rețeaua Inițiativelor Politice. Să mai pomenim Consiliul American al Măsurilor Legislative, care furnizează "legi model" propuse Parlamentelor statale. Astfel te poți trezi, în 18 state diferite, cu același proiect de lege vizând îngrădirea sau suprimarea dreptului de vot, sau cu proiecte menite a submina sindicatele funcționarilor publici. Pe plan internațional avem REȚEAUA ATLAS, care numără aproape 500 de entități în 96 de țări. E o infrastructură impresionantă. În paralel, rețeaua Koch a injectat sume substanțiale în învățământul universitar, stipendiind cadre didactice și centre de cercetare. La ora actuală avem în jur de 300 de universități americane care se înfruptă din banii fundației Koch, al cărei titular, Charles Koch, este profund ostil instituțiilor democratice și politicilor publice ale ultimului secol, și hotărât să-și folosească banii, puterea și rețeaua de donatori pe care a creat-o pentru a le șubrezi. Trebuie subliniat de asemenea că planul este mesianic, și ce m-a deranjat cel mai mult, în calitate de cercetător și cetățean, este că toată această operațiune se desfășoară pe ascuns. Am aflat în cursul documentării că această strategie a fost adoptată pentru că au știut că sunt în minoritate, că majoritatea covârșitoare a oamenilor nu vor să trăiască într-o societate fără asigurări sociale, fără salariu minim, fără protecție ambientală. Prin urmare, n-ar fi avut nici o șansă dacă ar fi vorbit deschis despre obiectivele lor adevărate, despre ce fel de societate vor, și atunci au ales să acumuleze putere lent, sistematic, și cu această putere să schimbe regulile pentru a sugruma democrația. Ronald Reagan a fost o dezamăgire pentru această dreaptă libertariană radicală pentru că nu a mers destul de departe cu distrugerea plasei de siguranță socială și nu a eliminat suficiente reglementări. La fel Bush Jr., cel mai de dreapta președinte al erei moderne, i-a dezamăgit pentru că a oferit pensionarilor beneficii în plus la medicamente compensate. Avem deci de-a face cu o dreaptă atât de radicală încât nici Reagan, nici Bush Jr. n-au fost pe placul lor. Cred că asta spune totul.

Reporter: Această dreaptă radicală, ultra-capitalistă, a acționat, ironic și paradoxal, cu metode puse la punct de Lenin.

Nancy MacLean: Acesta a fost un alt aspect fascinant pe care l-am descoperit în decursul documentării. Un teoretician libertarian subsidiat masiv de Charles Koch în anii 1960-1970, Murray Rothbard, care avea în familie câțiva comuniști, îl citise pe Lenin și-l aprecia ca pe un mare strateg al revoluției pornite de o minoritate. La recomandarea lui Rothbard, Koch l-a citit pe Lenin și i-a recunoscut influența în postfața uneia dintre cărțile sale. De la Lenin, Koch a împrumutat ideea "formării de cadre", și una dintre axele principale ale planului său a fost formarea de militanți libertarieni, soldați disciplinați ai unei mișcări fără anvergură numerică - pentru că imensa majoritate a oamenilor nu-i împărtășesc obiectivele - dar capabilă să infiltreze instituții și să le transforme din interior. Argumentez în carte că partidul Republican este cea mai bună dovadă a succesului acestui model: cadrele libertariene și-au promovat ideile și au schimbat, apoi, radical, regulile care guvernează viața partidului. Eliberată de orice restricții semnificative prin decizia din 2010 a Curții Supreme, CITIZENS UNITED – contra - Comisia Electorală Federală, rețeaua de donatori Koch folosește amenințarea unor contra-candidaturi dinspre dreapta pentru a întări disciplina de partid, și pompează sume enorme în alegeri pentru a garanta că aleșii Republicani au a răspunde nu votanților, ci donatorilor de extremă dreaptă. Rezultatul este observabil în dosar după dosar. De pildă, electoratul Republican sprijină protecția mediului, consideră ca inegalitățile sociale sunt prea pronunțate, crede în impozitarea progresivă, și sprijină ideea asigurărilor sociale și medicale de stat. Rețeaua de donatori a creat însă o situație în care aleșii partidului Republicani sunt receptivi doar la opiniile donatorilor. O ilustrare concretă a acestui fapt: în anii 1990 nu exista nici o diferență între cele două partide majore în ce privește înțelegerea fenomenului numit atunci "încălzire globală". Exista un consens că este cauzat de activități umane și necesita, pentru o reorientare la nivelul politicilor pentru a fi combătut. În 2014, doar 8 dintre cei 278 de parlamentari Republicani recunoșteau că factorul uman cauzează dereglarea climatică. Cum s-a ajuns în acest punct? Prin cadre de tip "leninist", amenințarea cu pierderea fotoliilor pentru cei care se abat de la linie, și sprijinirea generoasă a celor disciplinați. Trăim un moment fără precedent, cauzat de capturarea unuia dinre partidele americane majore de către o rețea de donatori radicali de dreapta.

Ce tip de societate urmăresc să creeze acest partid "captiv" și mișcarea ultra-conservatoare care l-a capturat, aflați în ultima parte a interviului, care va fi difuzată peste o săptămână.

Ascultă AICI partea a doua a intervului cu Nancy MacLean
1348