Trump denunţă China și Iranul în Consiliul de Securitate al ONU

Președintele american, într-un rol care nu i se potrivește, cel de maestru de ceremonii disciplinat, a dat startul celei de-a 8.362-a întâlniri a Consiliului de Securitate ONU.

Șeful Casei Albe și-a ieșit imediat din rol, conform așteptărilor, lansând o grenadă retorică în sala protocolului inflexbil, acuzând China de imixtiune în apropiatele alegeri parlamentare.

"Nu vor ca eu, și noi Republicanii să câștigăm, pentru că sunt primul președinte care confruntă China în privința practicilor sale comerciale. Câștigăm în comerț, și-n toate. Trebuie să oprească amestecul în alegeri".

Alegația prezidențială, apărută din senin și fără probe în spațiul public, a stârnit reacția imediată a ministrului de externe Wang Yi - prezent în sală - și a comentariatului.

"E foarte interesant cât de anemică a fost reacția sa la imixtiunea rusească în alegerile din 2016. N-a făcut nimic pentru a preveni o repetare a situației în acest an. E posibil că încearcă să-și răscumpere vina de a nu-l fi criticat niciodată pe Putin punând reflectorul pe China",a  opinat Nicholas Burns, care a avut o carieră de peste 27 de ani în cele mai înalte cercuri ale conducerii Ministerului de Externe. 

Trump s-a purtat încă o dată cu mănuși cu Moscova, dar s-a arătat iarăși combativ în ce privește Iran-ul, înșiruind păcatele mulahilor și detaliind calendarul sancțiunilor concepute să-i sufoce. Repudierea înțelegerii cu Teheran-ul privind arsenalul nuclear - una dintre piesele de rezistență ale neo-izolaționismului trumpian, - s-a lovit însă de condamnarea cvasi-unanimă a celor 15 membri ai Consiliului de Securitate, organism fondat pe principii străine actualului șef al Executivului american: cooperare, acțiune concertată, negociere.

"Regimul de ne-proliferare care guvernează controlul armamentului nuclear pentru a reduce riscul conflagrației atomice este o construcție relativ recentă, finisată în anii 1990. Edificiul are la temelie o concepție multilateralistă asupra securității. Am credința profundă că responsabilitatea noastră este de a salvgarda și întări acest regim, într-un moment  în care e pus la grea încercare", a reamintit președintele Franței, Emmanuel Macron.

Tratatul de neproliferare nucleară a fost parafat în martie 1970. Decizii adiționale ale forului mondial, precum rezoluția 1540 din 2004 care mandatează acțiuni la nivel național și transnațional care să interzică accesul "actorilor non-statali" la arme de distrugere masivă, au creat, prin acțiune colectivă, un spațiu de stabilitate și previzibilitate. Acțiuni solitare precum cea decisă de Executivul de la Washington tulbură acest echilibru strategic realizat cu enormă dificultate, prin efort internațional.

"Controlul ne-proliferării necesită acțiune colectivă, de felul celei care a dus, în 2015, la înțelegrea cu Iran-ul. Ani de-a rândul, amploarea și natura programului nuclear al Teheran-ului au constituit motive de îngrijorare pentru comunitatea internațională. Planul Cuprinzător de Acțiune a fost un important pas înainte în risipirea acestei îngrijorări, și rămâne cea mai bună metodă de a bloca accesul Iran-ului la arma nucleară", a considerat premierul britanic Theresa May.

Până-n 2016, 191 de state aderaseră la Tratatul de Ne-Proliferare, care a fost reînnoit pe termen nelimitat în 1995. Trei state care posedă, mai mult sau mai puțin declarat, arme nucleare, India, Pakistan și Israel, n-au aderat niciodată, iar Coreea de Nord, care-l parafase în 1985, s-a retras în 2003, într-unul dintre momentele tensionate ale relației sinusoidale a Phenian-ului cu Washington-ul. 

Negocierile la vârf americano-nord-coreene, care se desfășoară, cu binecuvântare internațională, în cadrul conturat prin rezoluția 2397 de anul trecut, au fost lăudate unanim ca un exemplu pozitiv de angajare constructivă, cum pozitivă, într-o mai mică măsură, a fost apreciată și unitatea internațională în privința sancționării drastice a oricărei tentative a regimului de la Damasc de a folosi arma chimică. 

"Pariul iranian" al liderului de la Washington, efortul său solitar de a îngenunchea Teheran-ul, în pofida consensului celorlalte mari puteri, reprezintă o periculoasă rupere a zăgazurilor diplomatice, cu efecte imprevizibile pe termen mediu și lung.

"Aș dori să menționez că retragerea unilaterală a Statelor Unite din  Programul Comun de Acțiune privind Iran-ul, program sprijinit prin rezoluția 2231 a Consiliului de Securitate, reprezintă o amenințare gravă la adresa regimului de ne-proliferare, cu atât mai mult cu cât Iran-ul și-a respectat obligatiile asumate, fapt confirmat în repetate rânduri de inspecții internaționale", a punctat ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov.