Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Profesorul Gregory Daddis: Există o tensiune între retorica președintelui Trump și conducerea militară a Pentagon-ului

daddis.png

Gregory Daddis, profesor de istorie militară la universitatea Chapman
Image source: 
youtube.com

Gregory Daddis este profesor de istorie militară la universitatea Chapman din California. Pînă în 2015  a predat  la Academia Militară West Point, instituția de elită a forțelor terestre americane, pe care  o absolvise în 1989.  Profesorul Daddis  este specializat în istoria Războiului Rece și războiului din Vietnam. Despre acest din urmă subiect a scris trei cărți de mare impact, publicate în 2011, 2015 și  2017.  Colonel în rezervă,  veteran decorat pentru eroism  al celor două campanii militare americane în Irak, cea din 1991 și cea din 2003,  Gregory Daddis a ocupat funcții de comandament și de stat major în teatrele de operațiuni din Coreea și Irak.

Interviul vine într-un moment în care America adopta o atitudine din ce în ce mai combativă în plan militar, și cheltuiește din ce în ce mai mult pe apărare.

Să dăm cîteva exemple în acest sens, dintre cele mai recente. Duminică 30 septembrie distrugătorul Decatur s-a apropiat la 41 de metri de o coliziune cu un distrugător chinez. Incidentul se petrecea la limita apelor teritoriale ale arhipelagului Spratly din Marea Chinei de Sud. E un eveniment devenit comun și mai la nord, în zona insulelor Paracel, și ele obiect de dispute regionale, și ele survolate de bombardiere B-52 și patrulate naval fără încetare. Statele Unite sunt în mișcare nu doar în coasta Chinei, cu care sunt angajate și în război comercial, ci și în Mediterană, în Europa de  Est, și, acum,  în spațiul extraterestru. La 18 iunie președintele Trump a anunțat crearea, pînă în 2020, a unei noi ramuri a forțelor armate, Forță Spațială, și modernizarea, la orizontul 2021, a flotei de sateliți militari.

Gregory Daddis: Președintele Trump exprima o evidență: militarismul este o componentă din ce în ce mai importantă a politicii externe a SUA.  Acum se plănuiește o extindere a competiției militare în spațiul extra-terestru. Cred că se cuvine să ne întrebăm de ce spațiul trebuie să devină o arenă a concurenței militare, nu al explorării și cooperării.

Reporter: Care sunt fațetele a ceea ce numiți "nouă militarizare"? Urmează ea o nouă doctrină?

Gregory Daddis: Doctrina nu-i deloc nouă.  Militarismul și militarizarea politicii externe americane sunt probleme vechi de zeci de ani. De-a lungul ultimelor cîteva decenii, și încă mai accentuat de la atentatele din septembrie 2001, s-a impus o raportare americană la restul lumii bazată pe forță armată și prezența militară globală.

Reporter: Ceea ce pare diferit este tendința de a acționa solitar. Nu e doar militarizare, e și impulsul de a domina și a pune în discuție vechile alianțe.

Gregory Daddis: Aveți dreptate.  E formulat cît se poate de  clar în ultima Strategie de Securitate Națională, document publicat în decembrie 2017. Primatul Americii e un element fundamental al acestei strategii. Să mă limitez la un singur exemplu: documentul contestă că diplomația duce  la cooperare pașnică. Ar fi vorba de o premiză falsă. Vorbim așadar despre "America mai presus de toate," și "puterea mai presus de toate", cu siguranță mai presus decît conlucrarea cu aliații noștri.

Reporter: Cum se reflectă această "filozofie" pe teren, în integrarea contingentelor americane din forțele mulți-naționale de tip NATO?  Observați vreo schimbare, și care ar putea fi consecințele unei astfel de abordări?

Gregory Daddis: Cred că avem de-a face cu o tensiune între retorica publică a președintelui și conducerea militară a Pentagon-ului.  Ierarhia militară înțelege valoarea  și importanța unei alianțe istorice precum NATO. Pe de altă parte,  vorbele și  faptele  președintelui arată că abordarea să este diferită. Cînd amenință aliații NATO că trebuie să cheltuiască mai mult pe apărare, cînd le pune în vedere englezilor că-și pot pierde statutul de prim-aliat dacă nu pun în joc mai mulți bani, sau cînd leagă tarifele comerciale de apărarea națională,  el tulbură, se poate argumenta, raporturi istorice care au fost atît de importante pentru Statele Unite, ca actor pe scena mondială,  de la începutul Războiului Rece, poate chiar de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.  Statele Unite au la această oră 800 de baze militare formale în peste 80 de țări, deci alianțele trebuie să fie o componentă majoră a politicii noastre externe. Cred că trebuie să fim atenți să nu aducem atingere acestor alianțe, să nu ne îndepărtăm de acei prieteni cu care avem în comun valori și unele obiective politice.

Reporter: Când tulbură astfel apele, credeți că urmărește o distanțare de partenerii europeni, poate chiar o rupere a alianței, sau sunt doar vorbe?

Gregory Daddis: Sper că sunt doar vorbe. Problema rămîne, la această Administrație, lipsa de continuitate, de coerență în discursul public. Statele Unite cheltuie pe apărare mai mult decît China, Rusia, Arabia Saudita, India, Franța, Marea Britanie și Japonia laolaltă. Dacă investim atîta în siguranța națională dar tot nu ne simțim în siguranță, înseamnă că ar merita ca Executivul și Legislativul să facă o analiză cheltuieli - beneficii, să evalueze randamentul investițiilor într-o apărare care nu ne  apără, în condițiile în care bugetul militar a fost în ultimii ani de  600 de miliarde, iar în anul fiscal 2019 se vor   apropia de 700 de miliarde.

Reporter: Lucrează factorii decizionali la o re-orientare, au demarat  dialogul   despre care vorbiți?

Gregory Daddis: Din păcate, nu. Nici o discuție în Parlament  asupra acestei chestiuni.  Există o indiferență , o incapacitate de a analiza mai serios de ce nu legăm succesele tactice de o strategie care să nu  mai necesite războiaiele lungi  care suntem angajați. Ambele partide par să îmbrățișeze ideea războiului perpetuu, fără sfîrșit.  Nu cred  că avem un dialog real, că dezbatem cumpănit, de exemplu de ce  intrăm în cel de-al 18-lea an al războiului din Afganistan,  de ce menținem trupe acolo și ce vor realiza acele trupe în următorii 10-15-20 de  ani.

Reporter: Se aud mereu zvonuri despre tensiunea dintre ministrul apărării și președinte. Este reală această tensiune, și cum afectează ea moralul ierarhiei și trupelor?

Gregory Daddis: Tensiunea dintre conducerea civilă și cea militară a Pentagonului este veche de secole, parte integrantă a procesului nostru democratic, a sistemului, și, atîta timp cît se menține un dialog onest, ceva nu neapărat negativ. Problema este alta: lipsa de previzibilitate a Casei Albe obligă ierarhia militară să urmeze un proces decizional lipsit de disciplina necesară. Și cînd lucrurile se pot schimba de la o zi la alta, cînd nu știi exact care-s prioritățile Casei Albe, procesul de planificare se complică, și asta, e cert, generează frustrare înlăuntrul Pentagon-ului. 

Ascultă AICI interviul cu profesorul Gregory Daddis