Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Detenția și expulzarea rapidă, noile realități ale imigrației ilegale americane

ngara1.jpg

Emily Torstveit Ngara este directoarea Centrului de Consiliere și Asistență Juridică a Imigranților de la Universitatea Hofstra, statul New York.

Emily Torstveit Ngara este directoarea Centrului de Consiliere și Asistență Juridică a Imigranților de la Universitatea Hofstra, statul New York. Avocat în barourile statelor Maryland și Pennsylvania, ea a ținut seminarii de consiliere și reprezentare a imigranților fără statut legal la universitatea Baltimore și cea a Districtului Columbia.

În zgomotul și furia zilnică a politicii americane, tindem să uităm că imigrația reprezintă unul dintre principalii vectori de acțiune a Executivului Trump, fie că vorbim de "toleranță zero" la granițe, sau de măsurile aspre de reținere și deportare a celor aflați, fără statut legal, în interior.

Președintele Trump a dat puteri noi unui enorm dispozitiv deja existent

Imigrația, vămile, paza frontierelor, relocalizarea și naturalizarea, altădată autonome, au fost comasate după 2001 în entități cu zeci de mii de angajați civili și în uniformă care funcționează sub umbrela Ministerului Siguranței Interne. 

Paza Frontierelor, care numără 23.000 de ofițeri și personal auxiliar, operează pe o rază de 160 de km de la orice graniță terestră sau litorală, zonă care, din cauza geografiei Americii include total sau parțial 38 de state.  200 de milioane de americani trăiesc în această "zonă de frontieră" conturată în 1953 și sunt deci interpelați sau interpelabili la sutele de puncte de control fixe sau mobile pe care instituția le are în acest vast perimetru. 

Agenția de Imigrație și Vămi este cea cu care au de-a face refugiații care se prezintă la punctele legale de trecere. Numărul celor care îndrăznesc fluctuează de la an la an;  minori neînsoțiți au fost, în acest an fiscal, doar în zona sud-vestică, în jur de 41.000, o creștere de 17%  în raport cu anul trecut. Îi adăugăm la aceștia pe minorii separați de familie pentru că nu pot fi, conform legii, plasați în închisori, și avem imaginea unei probleme umanitare delicate, care a necesitat suplimentarea rețelei permanente existente - care adăpostește deja peste 13.000 de copii care-și așteaptă sponsorizarea - cu tabere temporare de corturi în Homestead, statul Florida, și la Tornillo în Texas.  Aceasta din urmă, care trebuia să închidă în iulie dar va rămâne deschisă cel mai devreme până la sfârșitul acestui an, și-a triplat capacitatea de primire, la 1.200, și se extinde în continuare până la 3.800.

Emily Torstveit Ngara: Numărul minorilor în detenție este mai mare decât de obicei, iar Administrația a schimbat regulile. A existat un acord, în cazul numit Flores, în care instanța federală a decis, și statul a consimțit, că structurile de găzduire a copiilor trebuie certificate "centre de îngrijire" de către o autoritate independentă, iar detenția nu poate depăși 20 de zile. Executivul, cu de la sine putere, a decretat însă că Agenția de Imigrație și Vămi poate autocertifica structurile în cauză, iar perioada de reținere poate fi nelimitată.

Reporter: A fost, această perioadă, de 59 de zile, dublul mediei de anul trecut.  Să vorbim acum despre adulți: Executivul  încurajează prezentarea la puncte oficiale de trecere, dar  încetinește sau blochează accesul. Ce se întâmplă, tipic, în vămi, și ce soarta au cei care, totuși, se hazardează într-o trecere frauduloasă?

Emily Torstveit Ngara: Cine se prezintă la un punct de trecere a frontierei și solicită azil este reținut și are dreptul, conform legii, la o primă evaluare a cererii. Dacă evaluarea îi este defavorabilă, cazul este înaintat în apel unui judecător specializat. Dacă acesta susține verdictul inițial, atunci persoana în cauză, clasificată "străin nou sosit" și fără drept la cauțiune, intră în procedura de expulzare rapidă. Asta în teorie. În practică, mulți dintre cei care încearcă să ceară protecție astfel, sunt împiedicați s-o facă. Cei care au trecut ilegal și sunt prinși în răstimp de două săptămâni la mai puțin de 160 de km de graniță sunt și ei pasibili de expulzare rapidă. Am avut recent o decizie a ministrului Justiției, într-un caz cunoscut sub numele de Chestiunea A-B-, că persoanele care fug de violența familială sau în bandă organizată nu mai au drept de azil.

Reporter: O schimbare care poate afecta rezoluția a mii de cazuri, majoritatea din America Centrală.  Aspectele abordate până acum țin de politici mai vechi, cărora Trump le-a dat formă sau intensitate nouă. Exista și diferențe de fond?  Care ar fi acestea?

Emily Torstveit Ngara: Principala diferență ar fi creșterea dramatică a numărului detențiilor, și decizia Agenției de Imigrație și Vămi de a elimina eliberarea pe cauțiune. Rezultatul este că aproape toți cei care vin în contact cu agenți de imigrație sunt închiși, și trebuie să-și aștepte din închisoare rândul la o înfățișare în instanță, proces care poate dura luni de zile. O altă schimbare importantă este re-ordonarea priorităților operaționale. Dacă pentru Executivul Obama ilegalii fără cazier, cu familie în preajmă și de ceva timp în țară nu erau o prioritate, astăzi ei sunt  prinși și deportați.

Reporter: Prinși cum? Altădată metoda cea mai mediatizată era raidul la locul de muncă, soldat de obicei cu multiple arestări.

Emily Torstveit Ngara: Raidurile la locul de muncă n-au amploarea celor din epoca Bush Jr. Se preferă acțiuni limitate la cei aflați sub ordin de expulzare, care pot fi ridicați și de la domiciliu. În New York, agenții de imigrație merg prin tribunale și arestează persoane de interes care au avut înfățișare.  Poliții locale, dacă au în arest străini reținuți cu justificare, pot alerta Agenția de Imigrație și Vămi care, dacă e interesată, trimite un "mandat de reținere" pentru o perioadă de până la 48 de ore. Asta ți se poate întâmpla oricând ești oprit de poliție, pentru nerespectarea regulilor de circulație, pentru practic orice.

Reporter: De notat că nu toate localitățile conlucrează cu "federalii", declarându-se "sanctuar". Odată în captivitate, ce drepturi de reprezentare juridică au azilanții? Pot apela, precum rezidenții legali fără mijloace bănești, la apărare pe spezele statului?

Emily Torstveit Ngara: Când ești azilant, ai dreptul la avocat, dar nu pe cheltuiala statului. În New York suntem norocoși: avem un fond local și statal, UNITATEA FAMILIILOR IMIGRATE,  care oferă asistență legală gratuită celor care compar în fața judecătorului de imigrație. Cazurile celor care nu se află sub incidența unei decizii anterioare sunt adjudecate într-o primă instanță - a cărei decizie poate fi contestată de ambele părți, stat și petent, la organul de apel din cadrul Ministerului Justiției - și apoi, dacă e cazul, la tribunalul cu jurisdicție teritorială asupra instanței care a dat hotărârea inițială.

Reporter: Să revenim, în final, asupra unui aspect menționat mai devreme, anume faptul că imensa majoritate a refugiaților așteaptă acum rezolvarea situației lor nu în libertate, cum se întâmpla de regulă înainte de Trump, ci în detenție. Unde? În ce condiții?

Emily Torstveit Ngara: Agenția de Imigrație și Vămi are contracte pentru găzduirea imigranților în închisori locale. În general, ilegalii sunt ținuți în aceeași clădire cu pușcăriașii de drept comun, dar într-o aripă separată. Vizitatori fără statut legal nu pot avea, pentru că riscă să fie și ei arestați pe loc. Avem câțiva clienți în detenție de mai mult de un an. Condițiile sunt dificile, chiar foarte dificile, și mulți se dau bătuți, renunță pentru că nu mai pot îndura, abandonează recursurile și se supun expulzării rapide.

Ascultă AICI interviul cu Emily Torstveit Ngara