Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Dacă vor să supraviețuiască, democrațiile liberale trebuie să găsească un nou consens asupra imigrației

galston.jpg

William Galston este expert în teoria guvernării la centrul de consultanță Brookings din Washington
Image source: 
brookings.edu

William Galston, membru al Academiei Americane de Arte și Științe, este expert în teoria guvernării la centrul de consultanță Brookings din Washington. Până-n 2006 el a fost profesor și decan al Școlii de Politici Publice de la universitatea Maryland și director al Institutului de Filozofie și Politică Publică. Între 1993 și 1995, William Galston a fost consilier de politică internă al președintelui Clinton. El este autorul a nouă cărți și peste 100 de articole pe subiecte de teorie și practică politică. Ultima dintre aparițiile sale editoriale, care reia, actualizează și dezvoltă tema unei cărți anterioare, este ANTI-PLURALISM, subintitulată "Populismul, O Amenințare la Adresa Democrației Liberale" și apărută în acest an la editura universității Yale.

William Galston susține, cum a făcut-o și în 2004 în cartea sa PRACTICA PLURALISMULUI LIBERAL, că populismul exploatează din interior fragilitățile și eșecurile democrațiilor liberale.

Această "interioritate" este pentru William Galston un element esențial, pentru că - și aceasta este vestea cea bună - antidotul va veni și el din interior, dacă valul mai poate fi zăgăzuit, dacă soluțiile pe care le propune în finalul interviului mai pot fi aplicate, dacă mai este timp.  Urgența vine din faptul că populismul, cu tot ce are el mai negativ, a ajuns la putere în Statele Unite, cea mai mare forță economică ți de influență a lumii.

William Galston: Este foarte important de înțeles că populismul contemporan se consideră o voce ÎNLĂUNTRUL sistemului democratic, un corectiv al exceselor nedemocratice ale elitelor. Componentele fundamentale ale democrației liberale sunt în număr de patru; populiștii acceptă două și resping două. Sunt clar de acord că orice putere legitimă își are obârșia în mandatul popular și că majoritățile astfel constituite trebuie respectate, dar le displace constituționalismul și, foarte mult, liberalismul, pe care-l văd ca o doctrină ce limitează puterea legitimă a statului în diverse moduri, printre care acordarea de drepturi individuale pe care nici voința majorității nu le mai poate anula.

Reporter: Subtitlul cărții dvs. conține cuvântul "amenințare". Care este natura acestei amenințări? Argumentați că ea stă în însăși definiția pe care o dau conceptului de "popor", o definiție care exclude.

William Galston: Amenințarea populismului vine, în esență, din două direcții. Prima este antipatia pentru instituțiile constituționale și drepturile liberale, care sunt elemente constitutive ale democrației, așa cum a evoluat ea în special în ultima sută de ani. Cealaltă direcție problematică este tendința către un soi de omogenitate culturală:  în această viziune, specificul etnic și cultural al forțelor sociale majoritare este mai presus decât dorințele grupurilor diferite etno-cultural.

Reporter: În acest sens, populismul este un nou elitism, reacție la eșecul politicilor economice liberale, reacție accelerată, scrieți, de o decizie pro-imigraționistă din 2015 ce poate schimba înfățișarea politică a Europei și lumii.

William Galston: În carte arăt că am gândit inițial populismul din unghiul primatului factorului economic. Dar, nu văd cum am putea înțelege înflorirea populismului în ultimii trei ani fără a ține cont de rolul deciziei cancelarului Merkel de a deschide larg porțile imigrației, o decizie bine-intenționată dar prost gândită care a dezlănțuit furiile anti-imigraționiste în Europa și în alte locuri, dând avânt unor forțe de stânga, dar mai ales de dreapta, care se opun cu înverșunare. Imigrația a fost probabil cauza cea mai importantă a victoriei lui Donald Trump, și resortul ascuns al Brexit-ului. Pot continua cu exemplu după exemplu al modului în care chestiunea imigrației a influențat, și în unele cazuri transformat, peisajul politic al democrațiilor occidentale.

Reporter: Cum se explică faptul că Trump a știut să se ridice pe acest val, în vreme ce Democrații, care aveau în rândurile lor un populist, pe Bernie Sanders, au mers împotriva curentului?

William Galston: Eroarea Democraților nu este că nu și-au dat seama de dorințele majorității.  E ceva mai subtil: au fost bineînțeles în deplina armonie cu dorințele propriului electorat, dar au subestimat forța imigrației ca subiect pentru genul de alegător pe care nu reușiseră să-l convingă de aproape o generație. Trump a lărgit  breșa, atrăgând acest grup care se îndepărta tot mai mult de partidul Democrat cu ideea că doar el îi reprezintă, că nimeni până el n-a dat glas îngrijorărilor lor în legătura cu imigrația, ca să nu mai vorbim de economie.

Reporter: Care ar fi locul, specificul lui Trump, în acest peisaj populist?  În context american, e diferit de predecesorii săi, sau e varietatea standard?

William Galston: Tradiția populistă americană este atât de diversă încât e greu de generalizat. Mulți experți au o opinie foarte bună despre mișcarea populistă a anilor 1890 - nu le plăceau imigranții, catolicii, orașele mari cosmopolite, dar nici marile corporații. Trump a realizat un mariaj probabil temporar între populismul rural și mic-urban pe de o parte, marea antrepriză pe de alta. Asta e ceva neobișnuit.

Reporter: Unii îl consideră pe Trump un accident al istoriei americane, alții ca pe ceva mult mai amenintățor: începutul unei noi ordini politice, legale, chiar morale. Ce ar fi de făcut pentru ca populismul marca Trump să fie doar o paranteză istorică, un scurt ocoliș, un popas iliberal în marșul de neoprit al democrației liberale?

William Galston: Trei lucruri de spus pe aceasta temă. Trebuie să ne întoarcem la planșetă pentru a schița politici sociale și economice de care să beneficieze și perdanții noii economii, schimbând astfel în bine starea de spirit, dominată acum de nemulțumire și alienare, a celor uitați de progres. În al doilea rând, cred că trebuie să realizăm compromisuri care să genereze noi majorități pe chestiuni socio-culturale dificile cum ar fi imigrația. Cei de centru-stânga trebuie să recunoască forța argumentului că fără granițe o țară pierde un element esențial al suveranității sale. Trei, un lucru mai puțin tangibil dar nu mai puțin important, este să se schimbe relația de dispreț pe de o parte, resentiment pe de alta, care există astăzi între elitele educate și comunitățile mai puțin educate și sofisticate din micile orașe și zonele rurale. Cum argumentez în carte, membrii partidelor tradiționale, ai grupurilor sociale dominante, vor trebui să deprindă importanța respectului egal pentru toți compatrioții lor.

Ascultă AICI interviul cu profesorul William Galston
408