Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Bătălia electorală americană: mulți bani, puține certitudini

gary_c_jacobson.jpg

Gary Jacobson,  profesor de științe politice la Universitatea Statului California - San Diego, este unul dintre cei mai reputați experți americani în materie de alegeri parlamentare.
Gary Jacobson, profesor de științe politice la Universitatea Statului California - San Diego, este unul dintre cei mai reputați experți americani în materie de alegeri parlamentare.
Image source: 
Wikipedia

Gary Jacobson,  profesor de științe politice la Universitatea Statului California - San Diego, este unul dintre cei mai reputați experți americani în materie de alegeri parlamentare. Una dintre cărțile sale cele mai influente, POLITICA ALEGERILOR PARLAMENTARE,  a ajuns la a 6-a ediție. El a scris de asemenea cărți și articole despre finanțarea campaniilor, strategiile opțiunii electorale,  declinul partidelor, și originile electorale ale echilibrului puterilor în stat. Profesorul Jacobson se concentrează acum asupra unui subiect de mare actualitate, exacerbarea partizanatului în Legislativul de la Washington.

Acest partizanat este acut și manifest pe tot frontul campaniei electorale pentru alegerile de la 6 noiembrie.

Este efectul Trump, și pe acest teren. S-au înmulțit atacurile la persoană, ieșirile rasist-xenofobe, tentativele de măsluire sau negare a realității. Efectul Trump se manifestaă și în privința mobilizarii adversarilor săi și ai partidului Republican majoritar. Inversând tendințele recente, avem 144 de Democrați care au adunat 1 milion de dolari din donații individuale și doar 84 de Republicani,  73 care au în vistierie, din aceeași sursă, peste 2 milioane, în comparație cu 17 Republicani. În 1998 doar trei Democrați erau la acest nivel, 13 în 2006. (De notat că aceste cifre reflectă o singură sursă de venituri, și nu sunt neapărat un indicator al popularității locale a candidatului.)  Cea mai mediatizată cursă senatorială strânsă, cea din Texas, oferă o imagine și mai instructivă în acest sens. Democratul Beto O'Rourke, a acumulat doar în trimestrul trei al acestui an 38,1 milioane de dolari din 802.836 de contribuții individuale. Rivalul său, Ted Cruz, senatorul în funcție, se laudă cu doar 12 milioane. În ciuda acestei discrepanțe, care nu este singulară, Democrații au puține șanse să preia Senatul, spre deosebire de Cameră, unde șansele lor rămân constante și foarte bune, dar victoria nu este certă. În bună măsură grație prestației trumpiene, polarizarea partinică a atins 96%, în comparație cu 90% în deceniul trecut, și 70% în anii 1980. Pe acest fundal, decisive ar putea fi cele 21 de circumscripții care au votat pentru Obama în 2012 dar cu Trump în 2016,  puncte  de maximă fragilitate ale angrenajului Republican.

Gary Jacobson: Am asistat, în ultimii treizeci de ani, la o creștere constantă a polarizării inter-partinice și a opiniilor despre președinte. Această polarizare a atins cote fără precedent în Administrația Bush Jr. egalate apoi în mandatele succesorului său. Trump a debutat pe poziția de lider detașat în clasamentul polarizării,  poziție pe care a păstrat-o,  apropiindu-se acum de maximă statistică, în jur de 80% între cum este văzut de Republicani și Democrați. Matematic, asta revine la ceva de genul 90 la 10. Mai mult aproape că nu se poate. Dovada că Trump este o figură extrem de polarizantă.

Reporter: Cum sunt finanțate campaniile?  Ce efect a avut decizia din 2010 a  Curții Supreme care, în esență, a eliminat majoritatea restricțiilor în ce privește implicarea indivizilor și corporațiilor?

Gary Jacobson: În felurite moduri, și în special de la donatori bogați. Desigur, candidații adună și sume mici de la simpatizanți - efort facilitat acum de Internet - precum și din partea așa-numitelor comitete de acțiune politică, organizate pentru a centraliza contribuții de campanie.  În plus, se cheltuiesc și bani în numele dar nu sub controlul candidatului de către entități și grupuri de interese.  în unele cazuri, de regulă în cursele electorale disputate, aceste grupuri exterioare cheltuiesc cât campaniile înseși.  Fluxul banilor în arena electorală este considerabil, din izvoare multiple și dirijat către disputele cele mai strânse.  În acest an, beneficiarele sunt poate 10 înfruntări senatoriale care primesc 20-30-40, în unele cazuri  80 de milioane de dolari, și poate 50 de campanii camerale (din cele 435), care vor fi "binecuvântate" cu multe milioane provenind din interiorul și exteriorul campaniilor. Sistemul nu mai are zăgazuri: poți cheltui oricât, chiar și sub protecția anonimatului. Efectul nu-i foarte clar, pentru că atunci când ambele părți saturează piața electorală a curselor competitive, suma algebrică poate fi nulă. Devine un soi de cursă a înarmărilor, în care rivalii supralicitează, ajungând la un echilibru neutralizant.

Reporter: Câte înfruntări sunt cu adevărat competitive? Lipsa competitivității era citată, în anii trecuți, drept una dintre cauzele principale ale "apatiei electorale",  prezenței firave la urne.

Gary Jacobson: Aș estima că avem poate 60-70 de înfruntări pe muchie de cuțit pentru Cameră, un număr peste cel obișnuit, dar sub nivelul celui din 2010 de exemplu. Cifra e relativ mare când o compari cu legislativele din anii cu alegeri prezidențiale. Majoritatea fotoliilor disputate intens sunt ocupate de Republicani, și aceste competiții vor determina, evident, cine va deține controlul. E motivul pentru care, repet, aceste curse atrag majoritatea banilor. Pentru Senat avem 12-13 curse cu rezultat greu de pronosticat la această oră. Distribuția inegală a Democraților și Republicanilor în teritoriu face ca acele circumscripții în care predomină o afiliere partinică sau alta să nu fie competitive.

Reporter:  Acest ciclu electoral nu este din păcate o excepție în privința eforturilor de limitare selectivă sau chiar suprimare a dreptului de vot. Campioane sunt, la acest capitol, Georgia, Kansas, Dakota de Nord, state în care, ca în majoritatea cazurilor,  autoritatea electorală este controlată de Republicani.

Gary Jacobson: Este evident că unul dintre țelurile Republicanilor este să reducă participarea la vot a celor înclinați să voteze pentru Democrați. Au descoperit acum câțiva ani, Republicanii, că pot să atingă acest obiectiv, descurajarea adversarilor, prin îngrădirea  accesului la urne al tinerilor, minorităților, celor cu venituri modeste. Fac asta plasând obstacole la înscrierea pe liste, făcând obligatorie, de pildă, prezentarea de acte de identitate cu poză, reducând numărul centrelor de vot în cartiere predominant minoritare, și alte tertipuri de acest fel. Unele dintre aceste manevre au fost permise de tribunale, altele nu. Se încearcă, altfel spus, suprimarea unor categorii de voturi. În privința rezultatului,  studiile sunt neconcludente. Unii cred că într-adevăr aceste procedee au un efect, unul care-i defavorizează, în majoritatea cazurilor, pe Democrați; alții nu măsoară consecințe majore.  Opinia mea este că  efectul este  îndoielnic, parțial din cauză că oamenii ezită poate să voteze, dar sigur nu le place să li se spună că NU POT vota. Nimic nu-i mobilizează mai mult decât tentativa de a li se fura acest drept. E deci un efect de bumerang:  se poate întoarce împotriva celor care încearcă s-o facă, mobilizându-le adversarii.

Ascultă AICI interviul cu profesorul de științe politice Gary Jacobson
256