Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Americanii votează în cel mai important scrutin parlamentar al ultimelor decenii

alegeri_sua.png

Americanii votează astăzi în cel mai disputat și important scrutin parlamentar al ultimelor decenii.
Americanii votează astăzi în cel mai disputat și important scrutin parlamentar al ultimelor decenii.
Image source: 
pixabay.com

În intimitatea cabinei de vot, și a conștiinței, americanii își exprimă astăzi opțiunile în cel mai disputat și important scrutin parlamentar al ultimelor decenii. Primele centre de votare se deschid la orele 13 ora Romaniei, iar rezultatele provizorii încep să curgă 12 ore mai târziu. Mâine dimineață, după orele 7, când s-a terminat votul în California, Alaska și Hawaii, vom avea o idee mai clară asupra deznodământului, dacă nu se repetă scenariul din ciclul electoral 2000, cu rezultate strânse care să declanșeze renumărări și contestații. Într-un astfel de scenariu, configurația finală celor două Camere federale se va contura în zile, nu ore, din cauza necesității de a contabiliza voturile în absență și cele prin corespondență. Trei state, Colorado, Oregon și Washington, votează exclusiv cu acest din urmă sistem.

Pentru a înțelege raportul electoral de forțe, un amănunt: Republicanii au în mână, la această oră, pârghiile puterii într-o măsură record pentru ultima sută de ani. Domină în Parlamentele statale, și ocupă 33 de fotolii de guvernator -16 revin Democraților - combinație care le conferă controlul organizatoric al alegerilor în acele state. În Senat peisajul este similar, dar cu o tentă încă mai dramatică: pentru a răsturna raportul de forțe,  Democrații  trebuie să apere cu succes absolut 26 dintre cele 35 de mandate aflate în joc și să câștige 7 dintre cele 9 exercitate de Republicani.  Misiune cvasi-imposibilă.

“10 dintre cele mai disputate competiții senatoriale au loc în state care i-au revenit, la prezidențiale, lui Donald Trump. Este cea mai unilaterală, cea mai defavorabilă pentru Democrați, hartă electorală a istoriei noastre moderne. Bătălia se desfășoară în țara lui Trump, în state în care președintele se bucură de o favorabilitate netă”, nota Charlie Cook, unul dintre cei mai reputați analiști ai scenei electorale americane. E un complex de împrejurări pe care unii candidați l-au exploatat mai apăsat decât alții.

“D-zeu să binecuvânteze Texas-ul, și pe Donald Trump. Trăim vremuri extraordinare, și decizia pe care trebuie s-o luam este: continuăm pe acest drum al prosperității sau ne întoarcem la Obamastagnare, apărăm libertatea sau îngenunchem în fața tiraniei. Locuri de muncă sau domnia gloatei?”, a hamletizat în discursul său standard de campanie Ted Cruz, care s-a distanțat, în ultimele sondaje, de rivalul său Democrat Beto O'Rourke, figură extrem de onorabilă într-un stat care n-a trimis un senator Democrat la Washington de aproape 30 de ani. 

Pe cartea avântului economic - cert, dar cu origini în epoca Obama - a mizat și candidatul Republican floridian Rick Scott în încleștarea de la egal la egal cu experimentatul Bill Nelson, unul dintre cei mai periclitați Democrați în funcție, alături de Jon Tester în Montana și Claire McCaskill în Missouri. În Nevada, Dean Heller, Republicanul în funcție, și-a mulat discursul mai mult pe realități locale decât pe dezbinatoare fantezii trumpiene, în bună măsură din cauza tacticii ofensive de campanie a rivalei sale, Jacky Rosen.

“Am înțeles, în timpul campaniei, îngrijorarea oamenilor în legătură cu asistența medicală, teama că părinții, copiii, frații și surorile lor nu-și vor mai putea permite asigurarea și medicamentele pe rețetă. Adversarul meu a promis că se va opune planurilor partidului său de a distruge reforma Obama, a declarat chiar că nu poate vătăma sute de mii de nevadieni lipsindu-i de asigurare. Și ce-a făcut odată întors la Washington? Presat de președinte, de liderul majorității și de donatorii săi miliardari, a cedat”.

În stridențele campaniei, un astfel de mesaj a fost rar, sau greu audibil, acoperit de tropii falselor dihotomii sau piruetelor de ocazie.

“Ați văzut cum se ridică sârma ghimpată? Da, înălțam garduri de sârmă ghimpata. Știți de ce? Ca să nu lăsăm năvălitorii să intre în țară. Dacă vreți crimă și coloane de imigranți, e simplu: votați cu Democrații. Dacă însă preferați granițe serioase și comunități sigure, alegerea e una singură: Republicanii”, a intonat în repetate rânduri ocupantul Casei Albe, care a speriat (și mobilizat) baza partidului său cu spectrul unei invazii central-americane și n-a ezitat să evoce, pentru cei mai credincioși dintre ei, "coșmarul socialist", Apocalipsa "radicală" a unei eventuale majorități Democrate. E drept că pentru mulți, în America divizată până la disperare a epocii trumpiene, acest "coșmar" ar avea dulceața de vis. 

Seara aceasta se anunță lungă, și se poate prelungi cu încă o noapte a incertitudinii aidoma aceleia din noiembrie 2016. Acum 10 ani, tot într-o noapte de noiembrie, Barack Obama realiza imposibilul într-o țară care-și pierduse speranța după opt ani lungi de rătăcire prin deșertul neo-conservator al epocii Bush Jr.

“Avem mulți senatori în state câștigate de Donald Trump, dar o cale, foarte îngustă, către o majoritate Democrată există. Peste șapte dispute sunt pe muchie de cuțit, înlăuntrul marjei de eroare. Totul va depinde așadar de prezența la vot”, reamintea senatorul Chris Van Hollen, care conduce Comitetul Electoral Parlamentar Democrat.

Trei nopți vor fi în această noapte istorică de marți spre miercuri. Prima se va risipi în zorii unei Americi în care Democrații revin la cârma Camerei și Senatului federal, și adaugă opt fotolii de guvernator la cele 16 pe care le dețin; a doua se va încheia cu o țară divizată parlamentar, cu Democrații reveniți la cârmă în Cameră după opt ani de opoziție; a treia va culmina fără schimbare, copie perfectă a nopților ultimilor doi ani, cu Republicanii la pupitru ca și până acum, într-o validare indirectă dar răsunătoare și plină de consecințe a trumpianismului.

“242 de ani de istorie americană, ultimii doi altfel decât cei 240 anteriori. Rezultatele alegerilor ne pot restabili echilibrul psihic, fiind primul pas pe drumul de revenire la normalitate. Dacă nu, ne trezim miercuri dimineață, poate mai târziu, poate puțin amețiți, și mergem înainte”, filozofa un fost înalt oficial diplomatic, Philippe Reines. 

Ascultă AICI corespondența din SUA
852